CRÉDE cred vb. III. 1. Tranz. A fi incredintzat sau convins de un fapt de existentza sau de adevarul unui lucru. ◊ Expr. Cred shi eu! = se intzelege de la sine nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o amenintzare sau o afirmare sigura. 2. Intranz. A recunoashte dreptatea cuiva a fi intzelegator fatza de durerea sau de suferintza cuiva. ◊ Expr. A nui veni (cuiva) sa creada sau a nushi crede ochilor (sau urechilor) exprima mirarea fatza de un lucru de necrezut. 3. Tranz. A socoti a fi de parere ashi inchipui a i se parea. ♦ A considera pe cineva altfel decat este in realitate. ♦ Refl. A avea despre sine o parere exagerat de buna; a fi ingamfat. 4. Intranz. A avea incredere deplina in cineva sau in ceva; ashi pune toata nadejdea in cineva sau in ceva. 5. Intranz. A admite existentza lui Dumnezeu shi a accepta dogmele bisericii; p. ext. a avea o anumita credintza religioasa. Lat. credere.