covata sf [At: BIBLIA (1688) 22/2 / Pl: ~te ~vatzi ~vetzi ~vete / E: tc kovta ngr γάβατα] 1 (Reg) Albie 2 (Irg) Troaca. 3 (Reg) Albie mare dintrun trunchi de copac pentru framantat aluatul sau pentru spalat. 4 (Mol) Leagan pentru sugari. 5 (Mol; is) Broasca cu ~ Broasca tzestoasa. 6 (Trs; ie) A baga pe cineva sub ~ A inshela pe cineva. 7 (Trs; ie) A baten sita shin ~ A face propaganda. 8 (Iae) A se pune in mishcare. 9 (Reg; ie) A luat cu ~ta A luat foarte mult. 10 (Reg) Lada in care curge faina dupa macinarea graului. 11 (Reg) Scandura din fatza lazii in care curge faina. 12 (Reg; ie) Sa spulberat faina din ~ Sa pierdut profitul. 13 (Reg) Luntre. 14 (Reg) Butuc scobit la piua. 15 (Reg) Fiecare dintre cele doua barne scobite pe toata lungimea prin care se deplaseaza carul joagarului. 16 (Irg) Vas in care se incarca materialul dezagregat in minele metalifere.

COVÁTA covetzi s. f. 1. Albie copaie. Pe iazul cela era o covata cu fatzan jos. EMINESCU L. P. 210. ◊ Expr. A baga (pe cineva) sub covata = a intrece (pe cineva) al invinge al birui. Privighetoarea prin cintecul ei a bagat sub covata pe ceilaltzi doi cintaretzi. MARIAN O. I 247. 2. (La moara) Lada de scinduri in care curge faina in timpul macinatului. Roata senvirte nebuna! Eu stau la covata shi cint. Dar singura eu shtiu ce cint. COSHBUC P. I 64. Pl. shi: covatzi (CREANGA A. 8 I. IONESCU M. 687).

COVÁTA ~étzi f. 1) reg. Vas lunguietz de lemn folosit la plamaditul painii spalatul rufelor etc.; albie; copaie. ◊ A baga pe cineva sub ~ ashi demonstra superioritatea asupra cuiva; a intrece net pe cineva. 2) Lada de lemn in care curge faina la moara. /<turc. kovata kuvata

COVATA s.f. (Mold.) Albie. Timpa custura babasca shi numai de covatzi razatoare. CANTEMIR HR. Covata care framinta pine intrinsa B 1774 22^v. Etimologie: tc. kavata (dial. kovata). Cf. copaie.

covata f. Mold. 1. copaie; 2. postava: de sub piatra in covata curgea faina curata POP. [Turc. KÚVÁTA blid foarte adanc (din it. cavata)].

cováta f. pl. atzĭ shi etzĭ (turc. kuvata shi kavata lighean d. ngr. gavátha shi kavátha strachina care vine d. lat. gábata shi gávata strachina de unde shi fr. jatte; alb. gaváta). Albie copaĭe (de tzinut faina de framintat aluatu de spalat sh. a.). A bate’n sita shi’n covata V. sita. V. shi balie.

cováta (reg.) s. f. g.d. art. covétzii; pl. covétzi

cováta s. f. g.d. art. covétzii; pl. covétzi

covata pl. covatzi

covata vetzi.

COVÁTA s. 1. v. albie. 2. v. copaie.

COVATA s. 1. albie copaie (pop.) postava (reg.) molda (Mold. shi Bucov.) balie (Transilv.) spalator. (~ de rufe.) 2. copaie (pop.) postava. (~ a morii in care se scurge faina.)

cováta (covétzi) s. f. 1. Albie recipient unde se framinta aluatul. 2. Lada unde curge faina macinata la moara. 2. Glisiera culisa la ferastraul mecanic. Mr. cuvata guvata. Tc. kuvata kaveta (Cihac II 568; SHeineanu II 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide II 709; Pascu I 197) din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. Der. covatzi vb. (a scobi a goli; a rotunji a da forma concava); covatos adj. (concav); covatzitura s. f. (umflatura); covatar s. m. (dulgher care face covetzi).

cováta covetzi s.f. 1. Recipient din lemn folosit pentru framantatul aluatului. 2. Vasul unde curge faina macinata la moara. 3. Albie. 4. Scobitura adancitura; concavitate. ♦ (top.) Covatari cascada situata in defileul strabatut de Valea Runcului (denumita de localnici shi Valea Covaturii) afluent de stanga al vaii Sapantza in Muntzii Ignish. Apa cade de la o inaltzime de 15 m printrun culoar format din spintecatura stancii de andezit. La baza formeaza o bulboana cu fundul in forma de covata (Timur 2007: 12; Portase 2006: 62). Din tc. kovata kuvata „lighean” (DEX MDA) < ngr. gavatha „strachina” < lat. gabata „strachina” (Scriban DER); cuv. autohton (Philippide).