Definitzia cu ID-ul 442521:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cováta (covétzi) s. f. 1. Albie recipient unde se framinta aluatul. 2. Lada unde curge faina macinata la moara. 2. Glisiera culisa la ferastraul mecanic. Mr. cuvata guvata. Tc. kuvata kaveta (Cihac II 568; SHeineanu II 146; Meyer 128; Lokotsch 1138; Philippide II 709; Pascu I 197) din ngr. γάβατα; cf. alb. govatë. Der. covatzi vb. (a scobi a goli; a rotunji a da forma concava); covatos adj. (concav); covatzitura s. f. (umflatura); covatar s. m. (dulgher care face covetzi).