COTÓR (1 2) cotoare s. n. (3) cotori s. m. 1. S. n. Tulpina lujer (la legume shi la plante erbacee) care sustzine frunzele fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitzei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintrun obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte loc unde se leaga sau unde se cos foile unei cartzi ale unui registru ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantzier a unui bonier etc. ramasa dupa ce sau rupt jumatatzile detashabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantzier bonier etc. dupa predarea chitantzei. 3. S. m. (Rar) Partea dinspre radacina a unei pene a unei cozi sau a unui fir de par. Et. nec.

cotor [At: ECONOMIA 30 / V: catur ~tior ~oara ~tur / Pl: ~oare (reg) ~oara sn ~i sm / E: nct] 1 sn (Inv) Parte segment care uneshte doua partzi ale unui obiect. 2 sn (Bot) Tija care leaga frunza sau fructul de ramura Si: lujer. 3 sn (Bot) Cocean. 4 sn (Bot) Miezul verzei. 5 sn (Bot) Picior ramas dupa taierea capatzanii de varza. 6 sn (Bot) Miezul fructului. 7 sn (Bot) Parte superioara a coditzei care ramane la fructul cules sau cazut. 8 sm (Bot; reg) Mugur. 9 sm (Bot; reg) Inima a miezului la fragi capshuni zmeura shi mure care intra in receptacul shi de care sunt lipite sepalele. 10 sn (Bot) Parte de jos a plantei mai groasa opusa varfului. 11 sn (Bot) Tulpina a plantelor de la radacina pana la primele ramuri sau frunze. 12 sn (Bot; reg) Trunchi al arborilor. 13 sn (Bot) Coarda lasata la butucul viei din care dau vitzele. 14 sn (Bot) Tija purtatoare de semintze la ceapa. 15 sn (Bot) Tulpina a plantelor de la radacina pana la varf de care pornesc ramurile sau frunzele. 16 sn (Bot; spc) Tulpina a porumbului cu sau fara frunze de care sau cules shtiuletzii. 17 sn (Bot; reg) Nervura a frunzei. 18 sn (Bot) Capat inferior mai gros al tulpinii sau al ramurii unui copac. 19 sn (Bot) Ciot ramas dupa taierea unui copac sau unei ramuri. 20 sn (Bot) Ciot ramas pe tulpina dupa culesul shtiuletelui de porumb. 21 sn (Pop) Parte a snopului de grau formata din tulpini legate in opozitzie cu spicele. 22 sn (Bot) Parte ramasa in pamant din plantele cu tulpina tare. 23 sn (Bot) Radacina a plantelor leguminoase. 24 sn (Bot) Butuc al vitzei. 25 sn (Bot) Trunchi de copac de care sau taiat crengile. 26 sn (Agr) Taiere a vitzelor inutile la vie. 27 sn (Agr) Sapare a viei. 28 sn (Agr; ie) A ridica via la ~ A lega via de haraci. 29 sn (Pex; lpl) Resturi ramase din tulpina plantelor de nutretz. 30 sn (Pex; lpl) Crengi taiate la curatzatul pomilor sau la vie. 31 sn (Pop) Parte ramasa dintrun membru amputat. 32 sn Baza a organului sexual barbatesc. 33 sm Parte de la cap a cornului rupt. 34 sn Coada taiata sau rupta. 35 sn Parte superioara a cozii calului care uneshte shira spinarii cu radacina parului lung care formeaza coada. 36 sn Coada de cal taiata scurt. 37 sm Ax al penei de pasare de care se iau fulgii. 38 sm Parte tare a penei pasarilor din piele shi pana unde incep fulgii. 39 sm Radacina a penelor unei pasari care nu a fost jumulita bine inainte de a fi gatita. 40 sm (Pop; pan; d. oameni) Fire rare shi tari care cresc in barba tinerilor care nau inceput inca sa se barbiereasca. 41 sm (Pop; pan; d. oameni) Fire din barba ramase dupa barbierit. 42 sm (Pop; pan) Fire rare ramase pe capul unui chel. 43 sm (Pan) Par tuns prea scurt. 44 sm (Pop; pan) Barba rasa prost. 45 sn (Inv; pan) Toc fara penitza. 46 sn (Pan) Parte mai groasa a unui instrument de scris care se tzine intre degete. 47 sn (Pan) Capat de funie. 48 sn (Pan) Parte din fier a unui cutzit a unei sabii etc. care intra in maner. 49 sn (Pan) Parte a penitzei care se infige in toc. 50 sn (Pan) Parte a pipei in care intra tzeava care se tzine in gura. 51 sn (Pan) Capat de sus al unditzei cu carligul de care se leaga coarda. 52 sn (Pan) Parte a lingurii care uneshte concavitatea cu capatul tzinut in mana. 53 sn (Pan) Parte a maturii unde coada intra intre nuiele sau paie shi este legata cu sarma. 54 sn (Pan) Parte prea scurta ramasa dintrun obiect taiat. 55 sn (Pan) Coada prea scurta a unei unelte. 56 sn (Pan) Bucata din coada rupta a unei unelte care ramane in inelul de metal. 57 sn (Pan) Parte a cartzii unde se unesc foile. 58 sn (Pan) Parte a chitantzierului care ramane dupa taierea chitantzelor. 59 sn (Pan) Carte cu copertele shi o parte din foi rupte. 60 sn (Pan) Parte a crucii de la pamant pana la bratze. 61 sn (Pan) Parte care se infige in pamant a unui par. 62 sn (Ivp; fig; ie) A avea sau a face ~oara cu cineva A avea legaturi de afaceri cu cineva. 63 sn (Ivp; fig; ie) A avea ~oare A avea bani. 64 sm (Fig) Om mic de statura shi gras. 65 sn (Pex) Maner. 66 sn (Pex) Toarta. 67 sn (Pex) Coada a unei unelte. 6869 sn (Spc) Maner al unei sabii sau al unui cutzit. 70 sn (Spc) Coada a unditzei. 71 sn (Pex) Orice resturi care nu mai servesc la nimic. 72 sn (Pex) Matura roasa de prea multa intrebuintzare. 73 sn (Pex) Lingura cu coada rupta. 74 sn (Pex) Cutzit cu lama rupta. 75 sn (Pex) Cutzit tocit. 76 sn (Pex; reg; if ~tior) Razush cu care se curatza plugul 77 sn (Pex) Baza ramasa dintro lumanare care a ars.

COTÓR (1 2) cotoare s. n. (3) cotori s. m. 1. S. n. Tulpina lujer (la legume shi la plante erbacee) care sustzine frunzele fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitzei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintrun obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte loc unde se leaga sau unde se cos foile unei cartzi ale unui registru ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantzier a unui bonier etc. ramasa dupa ce sau rupt jumatatzile detashabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantzier bonier etc. dupa predarea chitantzei. 3. S. m. (La fiintze; rar) Partea dinspre radacina a unei pene a unei cozi sau a unui fir de par. Et. nec.

COTÓR cotoare s. n. (3) cotari s. m. 1. Ramura tulpina lujer (mai ales la legume shi la erbacee) care sustzine frunzele fructul florile. Cotorul verzei. Cotoarele ce au ramas din fin dupa ce sau saturat animalele. SHEZ. III 83. ♦ Partea de jos a unei tulpini. V. cioaca ciot. Cotorul vitzei. ♦ (La matura) Rest nefolositor. In ungher mai dupa usha umilite stau alaturi Fara rost o cofa veche shi cotorul unei maturi. NECULUTZA TZ. D. 144. 2. Parte loc unde se leaga unde se cos foile unui registru ale unui caiet sau ale unei cartzi. Pe cotorul cartzii e imprimat numele autorului shi titlul operei. ♦ Partea legata a unui chitantzier a unui bonier etc. din care sau rupt jumatatzile detashabile care se dau celor interesatzi; partea foii care ramine dupa predarea chitantzei. La cotor ramine numele celui care a primit chitantza. 3. (La fiintze; rar) Partea dinspre radacina a unei cozi a unei pene sau a unui fir de par. Tras la fatza cu nishte cotori roshiatici de barba calarea impietrit. CAMILAR N. II 74.

COTÓR ~oáre n. 1) (la plante) Tulpina care sustzine frunzele florile shi fructele. 2) Partea de jos a tulpinii. ~orul vitzei de vie. 3) (la chitantziere) Parte ramasa dupa ruperea foilor detashabile. 4) (la cartzi registre caiete etc.) Parte laterala unde se leaga foile. 5) (la fructe legume) Mijloc tare; cocean. /Orig. nec.

cotor n. 1. partea plantei ce iese din pamant shi scoate ramuri frunze flori shi fructe; 2. maner de cutzit mare coada de topor. [Origina necunoscuta].

cotór n. pl. oare (var. din catur). Trunchĭ de planta maĭ mica: cotor de floarea soareluĭ de cinepa. Registru cu cotor (dupa fr. régistre à souche) registru de chitantze duple una primitoruluĭ shi alta (care ramane in registru k un cotor) casieruluĭ.

cotór s. n. pl. cotoáre

cotór s. n. pl. cotoáre

cotor toare.

COTÓR s. 1. tulpina. 2. radacina (reg.) macau. (~ul cozii calului.) 3. (reg.) bute. (~ la penele de pasare.) 4. coada. (~ul maturii.) 5. matca (rar) susha. (~ al unui chitantzier.) 6. v. cocean.

COTÓR s. v. cocean maner.

COTOR s. 1. (BOT.) tuleu tulpina (reg.) beldie (~ la plantele erbacee mari.) 2. radacina (reg.) macau. (~ cozii calului.) 3. (reg.) bute. (~ la penele de pasare.) 4. coada. (~ maturii.) 5. matca (rar) susha. (~ al unui chitantzier.) 6. (BOT.) cocean. (~ de mar.)

cotor s. v. COCEAN. MINER.

cotór (oáre) s. n. 1. Bucata piesa sau parte care uneshte doua obiecte: coada peduncul petziol miner etc. 2. Parte unde se leaga sau cos filele unei cartzi. 3. Trunchi tulpina lujer. 4. Ciot (de membru) mont. 5. Ciot (de creanga). 6. Miner. 7. Cocean shtiulete. 8. Rest reziduu. 9. Resturi de paie. 10. (Arg.) Bani. Origine necunoscuta dar probabil expresiva: cf. cotrobai. Celelalte ipoteze nu par probabile: din mag. kötö „legat zdravan” (Cihac II 493); din lat. captorius (CandreaDens. 400); din lat. *coactorium „loc unde se imbina doua obiecte” (DAR); din sb. katarište „lance de drapel”) (Bogrea Dacor. IV 802). Sensul 10 dupa Graur 143 vine din tzig. kotor „bucata” (cf. Besses 54); este insa mai probabil k tzig. sa provina din rom. cu sensul de „bucata in general” ceea ce nu exclude faptul de a fi intrat din nou in rom. cu sensul particular de „bani”. Der. cotoros adj. (tare dur); cotori vb. (a lega vitza de vie; a curatza de lastari via; a jumuli o pasare; a lovi a bate); cotorit s. n. (curatzire de lastari a vitzei); cotoreala s. f. (cotorit; bataie; furt); cotorai s. m. (persoana care curatza lastari); cotoraie s. f. (penseta de epilat; bunuri gospodareshti obiecte casnice); incotora vb. (refl. a creshte o planta a se dezvolta; a imbina a uni doua obiecte; a trai o pereche fara a se casatori a trai in concubinaj); cotoroi vb. (a scruta a iscodi); cotorosi vb. (a scociori a cauta) care DAR il explica prin mag. kotorázni shi care pare mai curind rezultatul unei confuzii cu cotorosi „a scapa de ceva”; cotreang s. m. (tulpina de trestie care nu se dezvolta normal); cotring s. m. (ciorchine); cotrobol s. m. (resturi).