COTÓR cotoare s. n. (3) cotari s. m. 1. Ramura tulpina lujer (mai ales la legume shi la erbacee) care sustzine frunzele fructul florile. Cotorul verzei. Cotoarele ce au ramas din fin dupa ce sau saturat animalele. SHEZ. III 83. ♦ Partea de jos a unei tulpini. V. cioaca ciot. Cotorul vitzei. ♦ (La matura) Rest nefolositor. In ungher mai dupa usha umilite stau alaturi Fara rost o cofa veche shi cotorul unei maturi. NECULUTZA TZ. D. 144. 2. Parte loc unde se leaga unde se cos foile unui registru ale unui caiet sau ale unei cartzi. Pe cotorul cartzii e imprimat numele autorului shi titlul operei. ♦ Partea legata a unui chitantzier a unui bonier etc. din care sau rupt jumatatzile detashabile care se dau celor interesatzi; partea foii care ramine dupa predarea chitantzei. La cotor ramine numele celui care a primit chitantza. 3. (La fiintze; rar) Partea dinspre radacina a unei cozi a unei pene sau a unui fir de par. Tras la fatza cu nishte cotori roshiatici de barba calarea impietrit. CAMILAR N. II 74.