cotór (oáre) s. n. 1. Bucata piesa sau parte care uneshte doua obiecte: coada peduncul petziol miner etc. 2. Parte unde se leaga sau cos filele unei cartzi. 3. Trunchi tulpina lujer. 4. Ciot (de membru) mont. 5. Ciot (de creanga). 6. Miner. 7. Cocean shtiulete. 8. Rest reziduu. 9. Resturi de paie. 10. (Arg.) Bani. Origine necunoscuta dar probabil expresiva: cf. cotrobai. Celelalte ipoteze nu par probabile: din mag. kötö „legat zdravan” (Cihac II 493); din lat. captorius (CandreaDens. 400); din lat. *coactorium „loc unde se imbina doua obiecte” (DAR); din sb. katarište „lance de drapel”) (Bogrea Dacor. IV 802). Sensul 10 dupa Graur 143 vine din tzig. kotor „bucata” (cf. Besses 54); este insa mai probabil k tzig. sa provina din rom. cu sensul de „bucata in general” ceea ce nu exclude faptul de a fi intrat din nou in rom. cu sensul particular de „bani”. Der. cotoros adj. (tare dur); cotori vb. (a lega vitza de vie; a curatza de lastari via; a jumuli o pasare; a lovi a bate); cotorit s. n. (curatzire de lastari a vitzei); cotoreala s. f. (cotorit; bataie; furt); cotorai s. m. (persoana care curatza lastari); cotoraie s. f. (penseta de epilat; bunuri gospodareshti obiecte casnice); incotora vb. (refl. a creshte o planta a se dezvolta; a imbina a uni doua obiecte; a trai o pereche fara a se casatori a trai in concubinaj); cotoroi vb. (a scruta a iscodi); cotorosi vb. (a scociori a cauta) care DAR il explica prin mag. kotorázni shi care pare mai curind rezultatul unei confuzii cu cotorosi „a scapa de ceva”; cotreang s. m. (tulpina de trestie care nu se dezvolta normal); cotring s. m. (ciorchine); cotrobol s. m. (resturi).