COTÓR (1 2) cotoare s. n. (3) cotori s. m. 1. S. n. Tulpina lujer (la legume shi la plante erbacee) care sustzine frunzele fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul vitzei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintrun obiect uzat. ♦ (Fam.) Matura foarte uzata. 2. S. n. Parte loc unde se leaga sau unde se cos foile unei cartzi ale unui registru ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitantzier a unui bonier etc. ramasa dupa ce sau rupt jumatatzile detashabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantzier bonier etc. dupa predarea chitantzei. 3. S. m. (Rar) Partea dinspre radacina a unei pene a unei cozi sau a unui fir de par. Et. nec.