CONCLÚZIE concluzii s. f. 1. Incheiere a unui shir de judecatzi; gandire dedusa dintro serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecatzi date shi al carei adevar depinde de adevarul judecatzilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei lucrari care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participantzi in cadrul unei dezbateri shi a arata consecintzele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (Mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratziei. 4. (Jur. la pl.) Expunerile partzilor shi ale procurorului intrun proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. [Var.: concluziúne s. f.] Din fr. conclusion lat. conclusio onis.

concluzie sf [At: MAIORESCU D. II 195 / V: (inv) ~iune / P: ~zie / Pl: ~i / E: fr conclusion lat conclusio onis] 1 Incheiere a unui shir de judecatzi Si: concludere. 2 Idee dedusa dintro serie de argumente sau constatari. 3 Judecata noua care rezulta din alte judecatzi date shi al carei adevar depinde de adevarul judecatzilor date. 4 Ultima parte a unei expuneri a unei opere care cuprinde rezultatele finale. 5 (Ie) A trage ~ sau ~ia ~i(le) A rezuma ideile emise la o dezbatere aratand consecintzele care se impun in urma celor discutate. 6 (Flz) Judecata finala a unui silogism. 7 (Mat) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratziei. 8 Dezlegare justa logica a unei probleme. 9 (Jur; mpl) Expuneri ale partzilor intrun proces. 1011 (Jur; ie) A pune ~i A formula pe scurt acuzarea sau apararea intrun proces. 12 (Lpl) incheiere a unei chestiuni facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala.

CONCLÚZIE concluzii s. f. 1. Incheiere a unui shir de judecatzi; gandire dedusa dintro serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecatzi date shi al carei adevar depinde de adevarul judecatzilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participantzi in cadrul unei dezbateri shi a arata consecintzele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (Mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratziei. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile partzilor shi ale procurorului intrun proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. [Var.: concluziúne s. f.] Din fr. conclusion lat. conclusio onis.

CONCLÚZIE concluzii s. f. 1. Incheiere a unui shir de judecatzi; gindire dedusa dintro serie de argumente sau constatari. Necesitatea intaririi continue a orinduirii sociale shi de stat democratpopulare este una din concluziile cele mat importante pe tare partidul nostru lea tras din hotaririle istorice ale celui de al XIXlea Congres al P.C.U.S. GHEORGHIUDEJ I. DEM. 32. ♦ Incheiere ultima partea unei expuneri sau a unei opere. In concluzie sint de parere sa acceptam propunerile facute. ◊ Expr. A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantzi in cadrul unei dezbateri shi a arata consecintzele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. Badina trasese concluziile shi daduse fiecarei organizatzii sarcini concrete shi noi. MIHALE O. 484. 2. Judecata finala a unui silogism. Din doua premise negative nu se poate trage nici o concluzie. ♦ (Mat.) Judecata care confirma datele teoremei pe baza demonstratziei. 3. (Mai ales la pl.) incheiere judiciara ministeriala; aviz propunere. ◊ Expr. A pune concluzii = a) (despre acuzatorul public sau procuror) a formula acuzarea; b) (despre aparator sau avocat) a formula (concis) apararea; c) (despre judecatori magistratzi etc.) a formula sentintza. Pronuntzat: zie.

CONCLÚZIE s.f. 1. Gandire judecata care rezulta dintrun shir de constatari sau de argumente; incheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantzii la o dezbatere aratand consecintzele care se impun in urma celor discutate. 2. Judecata finala a unui silogism. ♦ Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratziei. 3. (La pl.) Incheiere a unei chestiuni facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. [Gen. iei var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio fr. conclusion it. conclusione].

CONCLÚZIE s. f. 1. judecata care rezulta dintrun shir de constatari sau argumente; incheiere. 2. ultima parte a unei expuneri a unei opere. ◊ (muz.) ultima sectziune din expozitzia unei sonate. ♦ a trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantzii la o dezbatere. 3. judecata finala a unui silogism. 4. (mat.) parte din enuntzul unei teoreme al carei adevar se deduce prin demonstratzie. 5. (pl.) incheiere a unei chestiuni facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz propunere. ♦ a pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. (< fr. conclusion lat. conclusio)

CONCLÚZIE ~i f. 1) Consecintza dedusa dintro serie de argumente sau de constatari; rezultat al unui ratzionament; deductzie. A trage ~a. 2) Parte finala a unei opere sau a unei expuneri care cuprinde ideile esentziale. ◊ In ~ in incheiere; la sfarshit. [Art. concluzia; G.D. concluziei; Sil. zie] /<fr. conclusion lat. conclusio ~onis

concluziune sf vz concluzie

CONCLUZIÚNE s.f. v. concluzie.

concluzi(un)e f. 1. sfarshitul unei afaceri sau deliberari; 2. rezumatul final al unui discurs sau al unei naratziuni.

*concluziúne f. (lat. conclúsio ónis). Actziunea de a conclude incheĭere. Invoiala definitiva. Consecŭentza unuĭ argument. Pl. In procedura cererĭ ale partzilor. Cerere a ministeruluĭ public: a lua concluziunĭ. SHi úzie.

conclúzie (zie) s. f. art. conclúzia (zia) g.d. art. conclúziei; pl. conclúzii art. conclúziile (zii)

conclúzie s. f. (sil. zie) art. conclúzia (sil. zia) g.d. art. conclúziei; pl. conclúzii art. conclúziile (sil. zii)

concluzie

CONCLÚZIE s. 1. incheiere. (In concluzie a spus...) 2. v. invatzamant.

CONCLUZIE s. 1. incheiere. (In ~ a spus...) 2. invatzamint invatzatura (fig.) lectzie. (A tras ~ care se impunea.)

CONCLUZIE (< fr. conclusion ; lat. conclusio din concludere a incheia) 1 In genul juridic rezumat al unei probleme judiciare. Dupa audierea tuturor aspectelor problemei a pledoariilor avocatzilor preshedintele tribunalului expune in rezumat argumentele aduse de ambele partzi apreciindule. 2 Ultima parte a discursului denumita shi peroratzie (v.)