PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a (se) propune și rezultatul ei. – V. propune.

propunere sf [At: CALENDARIU BUDA (1818), 39/7 / Pl: ~ri / E: propune] 1 Idee supusă discuției, aprobării sau hotărârii Si: (înv) predoljenie, problemă, propozit² (3), propoziție (1). 2 (Pex) Sfat. 3 (Îvr) Părere. 4 Recomandare pentru numirea cuiva într-un post, într-o funcție etc. 5 Intenție. 6 (Rar) Predare a unei materii de studiu. 7 (Pex; rar) Oră de curs. 8 (Îvr) Tratare a unei teme. 9 (Grm; înv) Propoziție (3).

PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a(-și) propune și rezultatul ei. – V. propune.

PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a propune și rezultatul ei; idee, sugestie anunțată și care urmează să fie discutată, aprobată, înfăptuită. Am primit propunerea unchiului. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. Propunerea o considera o atenție delicată pentru dînsul. REBREANU, R. I 211. Primesc cu plăcere propunerea sa. BOLINTINEANU, O. 401. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Luca Talabă voia să facă el propunerea asta. REBREANU, R. I 135. Ascultă, măiculiță, ce ai zice dacă ți-aș face o propunere? ALECSANDRI, T. I 433. Ascultă mincinoasele propuneri ce îi făcu Iancu, că o va lua de soție. NEGRUZZI, S. I 25.

PROPÚNERE s.f. Acțiunea de a propune și rezultatul ei; recomandare. [< propune].

PROPÚNERE ~i f. 1) v. A PROPUNE. 2) Enunț prin care se propune ceva. /v. a propune

propunere f. 1. acțiunea de a (se) propune; 2. propozițiune.

*propúnere f. Acțiunea de a propune. Lucru propus: propunerea de a pleca împreună mi s’a părut bună. V. propozițiune.

propúnere s. f., g.-d. art. propúnerii; pl. propúneri

propúnere s. f. → punere

PROPÚNERE s. 1. recomandare, recomandație. (~ de avansare.) 2. v. preconizare. 3. (livr.) propoziție, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.)

PROPÚNERE s. v. curs, predare, prelegere, propoziție.

PROPUNERE s. 1. recomandare, recomandație. (~ de avansare.) 2. preconizare, recomandare. (~ unor măsuri salutare.) 3. (livr.) propoziție, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.)

propunere s. v. CURS. PREDARE. PRELEGERE. PROPOZIȚIE.

PROPUNERE (< lat. proponere, a pune înainte) Sumarul clar și precis al subiectului, sumar ce urmează după exordiu. Propunerea poate fi: simplă, cînd ea are ca obiect un singur lucru de dovedit; „Vreau să vorbesc de îmbunătățirea soartei țăranilor, de îmbunătățirea prin urmare a însăși temeliei naționalității noastre.” (M. Kogălniceanu) compusă, cînd cuprinde mai multe lucruri de dovedit.