CONCLÚZIE concluzii s. f. 1. Incheiere a unui shir de judecatzi; gandire dedusa dintro serie de argumente sau constatari. ♦ Judecata noua care rezulta din alte judecatzi date shi al carei adevar depinde de adevarul judecatzilor date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei opere care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participantzi in cadrul unei dezbateri shi a arata consecintzele care se impun in legatura cu problemele dezbatute. 3. (Mat.) Judecata care confirma datele unei teoreme pe baza demonstratziei. 4. (Jur.; la pl.) Expunerile partzilor shi ale procurorului intrun proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. [Var.: concluziúne s. f.] Din fr. conclusion lat. conclusio onis.