CONCLÚZIE s. f. 1. judecata care rezulta dintrun shir de constatari sau argumente; incheiere. 2. ultima parte a unei expuneri a unei opere. ◊ (muz.) ultima sectziune din expozitzia unei sonate. ♦ a trage concluzii = a rezuma ideile emise de participantzii la o dezbatere. 3. judecata finala a unui silogism. 4. (mat.) parte din enuntzul unei teoreme al carei adevar se deduce prin demonstratzie. 5. (pl.) incheiere a unei chestiuni facuta de o autoritate judiciara sau ministeriala; aviz propunere. ♦ a pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apararea) intrun proces. (< fr. conclusion lat. conclusio)