conác sn [At: URECHE ap. DA / Pl: ~ace shi (rar) ~uri / E: tc konak] 1 (Iuz) Loc de popas pentru calatori Si: (pop) salash (inv) cvartir (inv) statzie. 2 (Iuz) Loc de popas pentru vitele de transport Si: (pop) salash (inv) cvartir (inv) statzie. 3 (ITZR) Loc improvizat pentru gazduirea domnului sau a oaspetzilor de seama. 4 (Inv) Tabara provizorie a unei armate aprovizionata cu cele necesare. 5 (Inv; ie) A face (sau a randui a strange) ~ace cuiva (ori pentru cineva sau pe seama cuiva) A asheza pe cineva la conac (16). 6 (Ivp) A face (sau ashi face) ~ul A poposi. 7 (Inv; is) ~ul cel de apoi Moartea. 8 (Inv) Distantza de la un popas la altul Si: poshta. 9 (Inv) Masura de lungime de aproximativ doua poshte. 10 (Inv) Interval de timp de o jumatate de zi. 11 (Inv) Reshedintza a unui functzionar inalt turcesc (vizir sau pasha). 12 Cartier oficial. 13 (Spc; iuz) Casa in care erau gazduitzi trimishii Portzii in capitalele celor doua principate romaneshti Si: (iuz) beilic. 14 (Iuz) Local al vamilor turceshti. 15 (Inv) Vama. 1617 (Inv) Reshedintza a unui ispravnic sau a unui (sub)prefect. 18 (Iuz) Locuintza a administratorului unei intreprinderi. 19 (Inv) Han. 20 (Ifd) Casa boiereasca pe o moshie Si: curte. 21 (Reg) Locuintza ciobaneasca. 22 (Reg) Casa departe de sat unde pot sta iama shi oamenii shi vitele Si: (ivp) hodaie (pop) salash. 23 (Inv) Pranz. 24 (Inv) Interval dintre doua pranzuri. 25 (Reg) Una dintre cele trei mese servite intro zi Si: mancare pranz ospatare. 26 (Inv) Punere a bucatelor pe masa. 27 (Inv) Plata cuvenita pentru lucrul indeplinit in interval de un conac (10). 28 (Ivr) Vas pentru pregatirea mancarii.

CONÁC conace shi conacuri s. n. I. 1. (In orinduirea feudala shi capitalista) Casa (adesea shi curte) boiereasca la tzara pe o moshie. La vreo suta de pashi se afla vechiul conac vast scund batrin infipt parca pe jumatate in pamint. REBREANU R. I 80. Casele k aparentza exterioara shi k infatzishare interioara erau curate conace. MACEDONSKI O. IV 117. ◊ Fig. Cu fruntean tzarina conacele cad Sa creasca in glie noul rasad. TULBURE V. R. 38. 2. (Invechit cu sensul reieshind din determinari) Reshedintza a unui ispravnic sau subprefect. Conacul ispravniciei. DELAVRANCEA S. 175. Unde shi unde rasare citeo cladire mai de seama:... conacul subprefecturii cazarma. VLAHUTZA O. A. III 147. 3. (Invechit) Reshedintza a unui vizir sau pasha. Dupa aceea a venit o succesiune de detronari shi de maceluri in conacele sultanilor shi vizirilor. ODOBESCU S. III 374. Ducinduse la conacul sau [AliGeanHogea] fu oprit in cale de un romin. BALCESCU O. II 43. II. (Invechit shi popular) 1. Loc de popas; popas. Intro. poiana mica ashternuta cu o iarba scurta... imi ashezai conacul meu de zi. HOGASH M. N. 58. De cu zorile... [carutza] sa pornit de la conacul de noapte. ODOBESCU S. III 16. 2. Distantza (valorind cam doua poshte) de la un loc de popas la altul. Arunca buzduganul cale de trei conace. ISPIRESCU L. 87. Ia silitzi De va pornitzi SHi pe Dunare vislitzi Cale de vro trei conace. TEODORESCU P. P. 565. 3. Interval de timp egal cu o jumatate de zi. Vreme k deun conac sau framintat in primejdie de moarte pina sau vazut dincolo. SANDUALDEA U. P. 123. Mie puicutza cam departe; Dear fi noaptea trei conace Mash duce shi mash intoarce Dar mie noaptea dun conac Nu shtiu frate ce sa fac! TEODORESCU P. P. 317.

CONÁC ~ce n. inv. Casa boiereasca la tzara pe o moshie. /<turc. konak

CONAC s.n. 1. (Mold. TZR Ban.) Popas. A: Cu al doilea conac au stat la Podul Inalt spre Birlad. CLM 125^r. La toate conacele multzimea de tzarani shi de slujitori i ieshiia inainte NCL II 292. Au purces veziriul de la Stife cu toale oshtile facind doao conace. IM 1754 144^r;. cf. M. COSTIN; PSEUDOAMIRAS; IM 1754144^v ; H 1779² 74^v. B: Despre rinduiala conacelor. R. .GRECEANU. Au purces veziriul de la Stife cu toate oshtile facind doao conace. IM 1730 203^v; cf. NEAGOE;. R. POPESCU; IM 1730 204^r. C: Konak. AC 347. // Sa gateasca conac k vine Darie cu putearea lui. A 1776 93^v. 2. (Mold.) Distantza de la un popas la altul. Spun sal fi petrecut un conac singur DespotFoda. N. COSTIN. Etimologie: tc. konak. Vezi shi conaci. Cf. o t u r a c.

conac n. 1. od. loc de popas shi de mas statzie de poshta: ordine strashnice pentru calesci cai de poshta shi conace GHICA; 2. reshedintza unui vizir sau pasha (od. shi in cele doua capitale ale tzarii): la conac kĭ aducea la conac langa geamie POP.; 3. reshedintza unui ispravnic (spre deosebire de taht); 4. casa boiereasca (la o moshie); 5. han gazda (de mas noaptea) loc de oprire (spre a manca shi a se odihni): a face conac a poposi; 6. distantza intre doua statzii de poshta: cale de trei conace ISP.; 7. intervalul de timp corespunzator o jumatate de zi: poporul imparte ziua in doua conace sau popasuri unul la amiazi shi celalt la asfintzitul soarelui. [Turc. KONAK: sensurile 37 sunt inca populare iar intzelesul primitiv subzista in formele derivate].

conác n. pl. e (turc. konak popas d. konmak a minca a poposi; ngr. konáki alb. bg. konák). Statziune popas loc de oprire (han statziune postala [odinioara] sh. a.). Rezidentza unuĭ vizir saŭ unuĭ pasha (V. beĭlic). Rezidentza unuĭ ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boĭeruluĭ la moshie (sud). Timpu zileĭ pe la 9 dimineatza shi pe la 2 dupa ameaza (cind lucratoriĭ de la cimp se odihnesc). Distantza intre doŭa conace (loc saŭ timp): cale de treĭ conace ziŭa de munca are treĭ conace (de la 49 de la 92 shi 27). A face conac a poposi. V. mansiune.

cúrte f. (lat. cohors cors shi cŭrtis ruda cu hortus gradina adica „ingraditura”; it. sp. pg. corte pv. vfr. cort nfr. cour; ngr. kúrti alb. kurt. V. gradina). Loc ingradit ograda (vest): curtea caseĭ. Locuintza (rezidentza) de suveran. Familia shi curteniĭ unuĭ suveran: curtea regala. Rezidentza boĭeruluĭ la tzara (in Munt. Olt. shi conac). Tribunal inalt: curte de apel de casatziune. Edificiu acestuĭ tribunal. Fig. Atentziune data femeilor p. a le cishtiga favoarea: a face curte. V. batatura shi divan.

conác s. n. pl. conáce

conác s. n. pl. conáce

conac ce.

CONÁC s. curte. (Sa dus la ~ul boieresc.)

CONÁC s. v. beilic bivuac popas poshta tabara.

CONAC s. curte. (Sa dus la ~ boieresc.)

conac s. v. BEILIC. BIVUAC. POPAS. POSHTA. TABARA.

conác (conáce) s. n. 1. Oprire popas halta. 2. Perioada de timp etapa. 3. Han loc de popas. 4. Reshedintza oficiala a solilor turci pe linga domnii Moldovei shi Munteniei. 5. Reshedintza unei autoritatzi sau societatzi oficiale. 6. Reshedintza casa boiereasca. 7. Casa izolata departe de o localitate. 8. Diviziune a zilei de munca corespunzind intervalului dintre doua mese timp in care se lucreaza fara intrerupere. 9. Una din cele trei mese zilnice: conacul intii de dimineatza conacul al doilea (la prinz) cina de seara. 10. Provizii alimente. Mr. cunache megl. cunac. Tc. konak (Roesler 596; SHeineanu II 142; Meyer 196; Lokotsch 1202; Ronzevalle 142) cf. ngr. ϰονάϰι alb. bg. konak. Der. conaci vb. (a se opri a poposi; a gazdui a hrani); conaceala s. f. (oprire popas); conacar s. m. (dregator insarcinat cu organizarea gazduirii domnitorului sau a dregatorilor in misiune; flacau care il insotzeshte pe mire la nuntzile populare) in cel de al doilea sens confundinduse cu colacer sau colacar; conacciu s. m. (persoana insarcinata cu gazduirea domnitorului) din tc. konakçi (SHeineanu II 144).

conác conáce s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tzara pe o moshie. 2. reshedintza a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statzie de poshta; popas. 5. han gazda. 6. distantza de la un loc de popas la altul; poshta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuintza ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei partzi ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.