conác (conáce) s. n. 1. Oprire popas halta. 2. Perioada de timp etapa. 3. Han loc de popas. 4. Reshedintza oficiala a solilor turci pe linga domnii Moldovei shi Munteniei. 5. Reshedintza unei autoritatzi sau societatzi oficiale. 6. Reshedintza casa boiereasca. 7. Casa izolata departe de o localitate. 8. Diviziune a zilei de munca corespunzind intervalului dintre doua mese timp in care se lucreaza fara intrerupere. 9. Una din cele trei mese zilnice: conacul intii de dimineatza conacul al doilea (la prinz) cina de seara. 10. Provizii alimente. Mr. cunache megl. cunac. Tc. konak (Roesler 596; SHeineanu II 142; Meyer 196; Lokotsch 1202; Ronzevalle 142) cf. ngr. ϰονάϰι alb. bg. konak. Der. conaci vb. (a se opri a poposi; a gazdui a hrani); conaceala s. f. (oprire popas); conacar s. m. (dregator insarcinat cu organizarea gazduirii domnitorului sau a dregatorilor in misiune; flacau care il insotzeshte pe mire la nuntzile populare) in cel de al doilea sens confundinduse cu colacer sau colacar; conacciu s. m. (persoana insarcinata cu gazduirea domnitorului) din tc. konakçi (SHeineanu II 144).