conac n. 1. od. loc de popas shi de mas statzie de poshta: ordine strashnice pentru calesci cai de poshta shi conace GHICA; 2. reshedintza unui vizir sau pasha (od. shi in cele doua capitale ale tzarii): la conac kĭ aducea la conac langa geamie POP.; 3. reshedintza unui ispravnic (spre deosebire de taht); 4. casa boiereasca (la o moshie); 5. han gazda (de mas noaptea) loc de oprire (spre a manca shi a se odihni): a face conac a poposi; 6. distantza intre doua statzii de poshta: cale de trei conace ISP.; 7. intervalul de timp corespunzator o jumatate de zi: poporul imparte ziua in doua conace sau popasuri unul la amiazi shi celalt la asfintzitul soarelui. [Turc. KONAK: sensurile 37 sunt inca populare iar intzelesul primitiv subzista in formele derivate].