COMPARÁTZIE comparatzii s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri fiintze sau fenomene facuta cu scopul de a se stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatzie = forma care o ia adjectivul shi unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insushirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatzie = cuvant expresie sau notziune care serveshte pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatzie cu... = comparativ fatza de... A nu suferi comparatzie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiintza cu care ar putea fi comparat. 2. Procedeu stilistic de asociere a doi termeni (obiecte personaje actziuni) pe baza insushirilor comune in vederea reliefarii insushirilor primului termen. [Var.: (inv.) comparatziúne s. f.] Din lat. comparatio onis.

comparatzie sf [At: KRETZULESCU A. 2/3 / V: (inv) iúne¹ / Pl: ~i / E: lat comparatio onis] 1 Examinare a doua sau a mai multor lucruri fiintze sau fenomene facuta cu scopul de a se stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele Si: asemanare comparare (1) confruntare paralela. 2 (Grm; is) Grad de ~ Forma care o iau majoritatea adjectivelor shi adverbelor pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda (sau arata) caracteristica exprimata de ele. 3 (Is) Termen de ~ Cuvant expresie sau notziune care serveshte pentru a compara ceva. 4 (Ilav) in ~ cu... Fatza de... 5 (Ie) A nu suferi ~ A fi mai presus de orice alt obiect sau fiintza cu care ar putea fi comparat (1). 6 Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte persoane actziuni etc. pe baza unor insushiri comune.

COMPARÁTZIE comparatzii s. f. 1. Examinare a doua sau a mai multor lucruri fiintze sau fenomene facuta cu scopul de a se stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparatzie = forma care o ia adjectivul shi unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mica sau mai mare in care un substantiv sau un verb poseda insushirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparatzie = cuvant expresie sau notziune care serveshte pentru a compara ceva. ◊ Expr. In comparatzie cu... = comparativ fatza de... A nu suferi comparatzie = a fi mai presus de orice alt obiect sau fiintza cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte persoane actziuni etc. pe baza unor insushiri comune. [Var.: (inv.) comparatziúne s. f.] Din lat. comparatio onis.

COMPARÁTZIE comparatzii s. f. 1. Alaturare a doua sau a mai multor lucruri fiintze sau fenomene cu scopul de a stabili asemanarile sau deosebirile dintre ele; asemanare comparare. V. confruntare paralela. Convingatoare [pentru superioritatea sistemului economic socialist] este urmatoarea comparatzie. In timp ce Uniunea Sovietica in cei 35 de ani de existentza a Puterii Sovietice shia sporit productzia de 39 de ori Anglia pentru o creshtere analoga a productziei a avut nevoie de 162 de ani. GHEORGHIUDEJ C. XIX 14. ◊ Termen de comparatzie = cuvint expresie sau notziune care serveshte pentru a compara ceva. Grad de comparatzie = forma care o ia adjectivul shi unele categorii de adverbe pentru a arata masura mai mare sau mai mica in care un substantiv sau un verb poseda insushirea sau caracteristica exprimata de acel adjectiv sau adverb. Adjectivul are trei grade de comparatzie. ◊ Expr. In comparatzie cu... = comparativ fatza de... A nu suferi comparatzie = a fi mai presus de orice alt obiect cu care ar putea fi comparat. 2. Figura de stil care consta in alaturarea a doua obiecte persoane actziuni etc. pe baza unor insushiri comune. Pronuntzat: tzie. Varianta: (invechit) comparatziúne (ODOBESCU S. III 30) s. f.

COMPARÁTZIE s.f. 1. Alaturare a mai multor lucruri fiintze evenimente fenomene pentru a stabili asemanari sau deosebiri intre ele; asemanare comparare. ♦ Forme ale adjectivului shi ale adverbului care indica un anumit grad al insushirii al caracteristicii denumite de adjectivul sau de adverbul respectiv. ◊ Termen de comparatzie = expresie idee care serveshte pentru a compara ceva. 2. Alaturare a doua lucruri persoane etc. pe baza unor trasaturi sau a unor insushiri comune. [Gen. iei var. comparatziune s.f. / cf. lat. comparatio it. comparazione].

COMPARÁTZIE s. f. 1. stabilire a asemanarilor shi deosebirilor dintre lucruri fiintze idei; comparare. 2. categorie gramaticala a adjectivului shi adverbului prin care se evidentziaza un anumit grad al insushirii. ♦ termen de ~ = expresie idee care serveshte pentru a compara ceva. 3. figura de stil constand in relevarea raportului de asemanare dintre doua lucruri persoane sau actziuni. (< lat. comparatio dupa fr. comparaison)

COMPARÁTZIE ~i f. 1) Alaturare a unor lucruri sau fiintze pentru a stabili asemanarile shi deosebirile dintre ele. 2) Figura de stil care consta in confruntarea a doua elemente dintrun enuntz cu scopul de a reliefa anumite insushiri specifice asemanatoare. 3): Grade de ~ categorie gramaticala specifica pentru adjectiv (shi adverb) avand trei aspecte: pozitiv comparativ shi superlativ. [Art. comparatzia; G.D. comparatziei; Sil. tzie] /<lat. comparatio ~onis

comparatziúne¹ sf vz comparatzie

COMPARATZIÚNE s.f. v. comparatzie.

comparatzi(un)e f. 1. actziunea de a compara; 2. Gram. grade de comparatziune diferite insemnari ale adjectivelor: pozitiv comparativ shi superlativ.

*comparatziune f. (lat. comparátio ónis). Actziunea de a compara asemanare. Ret. Figura care arata asemanarea. Gram. Grade de comparatziune pozitivu comparation shi superlativu. In comparatziune cu relativ fatza de comparativ. SHi átzie shi áre.

comparátzie (tzie) s. f. art. comparátzia (tzia) g.d. art. comparátziei; pl. comparátzii art. comparátziile (tzii)

comparátzie s. f. (sil. tzie) art. comparátzia (sil. tzia) g.d. art. comparátziei; pl. comparátzii art. comparátziile (sil. tzii)

comparatzie

COMPARÁTZIE s. comparare confruntare paralela paralelism. (O ~ convingatoare intre...)

COMPARATZIE s. comparare confruntare paralela paralelism. (O ~ convingatoare.)

COMPARÁTZIE s. f. (cf. lat. comparatio it. comparazione): 1. stabilire a asemanarilor shi deosebirilor dintre doua obiecte sau procese din punctul de vedere al insushirilor shi respectiv al caracteristicilor acestora. Termen folosit in sintagma adverb de mod de c. (v. advérb). 2. categorie gramaticala de relatzie caracteristica adjectivului shi adverbului prin care este evidentziata superioritatea inferioritatea sau egalitatea unei insushiri exprimate de un adjectiv in raport cu obiectele sau a unei caracteristici exprimate de un adverb in raport cu actziunile.

comparatzie (lat. comparatio „asemanare” „stabilire”) figura de stil cu ajutorul careia se exprima un raport de asemanare intre doua obiecte dintre care unul serveshte sa evoce pe celalalt (A): „Din alb iatac de foishor Ieshi Zamfiran pas istetz Frumoasa k un gand razletz.” (G. Coshbuc)

COMPARATZIE (< lat. comparatio asemanare) Alaturarea a doi termeni cu scopul de a se releva trasaturile asemanatoare realizinduse astfel o mai mare claritate shi expresivitate a limbajului. Ex. Cineau cunoscut Cine miau vazut Mindru ciobanel Tras k prin inel? Fetzishoara lui Spuma laptelui; Mustacioara lui Spicul griului; Perishorul lui Pana corbului; Ochishorii lui Mura cimpului! (Mioritza) Pentru a realiza portretul ciobanului poetul popular gaseshte surprinzatoare trasaturi comune ale celor doua serii de termeni carei compara. Comparatzia tinde sa devina metafora. Ex. Mai baditza Gheorghiesh Mindra floare de ciresh este o comparatzie devenita aproape metafora deoarece se afla in preajma termenului comparat dar este pe cale sashi cishtige independentza sa devina metafora. Comparatzii cu nuantze variate: ironice sau satirice hiperbolice groteshti shi cu o mare fortza de evocare se intilnesc shi in creatzia culta. Ex. Trecutau anii k nouri lungi pe shesuri... (M. EMINESCU Trecutau anii) Carte frumoasa cine mi tea scris Incet gindita gingash cumpanita Eshti k o floareanume inflorita Miinilor mele care teau descris Eshti k vioara singura ce cinta Iubirea toata pe un fir de par. (T. ARGHEZI Ex libris) Se intilnesc de asemenea frecvent shi in proza k shi in vorbirea de toate zilele. Ex. „Numele lui trecea din gura in gura k ieshit din trimbitze antice.” (I. TEODOREANU Un campion de altadata din vol. Iarba) „Muntzii se inaltza trufashi in vazduh riurile k briie pestritze ocolesc cimpurile.” (AL. RUSSO Cintarea Romaniei) Bogate comparatzii abunda in epopeile homerice indeosebi Iliada k shi in poezia clasica. Termeni folositzi intre comparant shi comparat sint: k precum asemenea aidoma asemanator cu. Folosita k mijloc de argumentare comparatzia nu lipseshte nici in discursuri in vechile retorici ea fiind denumita comparatzie retorica. Ex. Compararea istoriei romanilor cu aceea a vechii Grecii din Cuvint de deschidere la cursul de istorie al Iui M. Kogalniceanu (1843). „O asemenea carte ar trebui sa fie pentru noi aceea ce Iliada era pentru greci. SHi sa ma credetzi domnitor k shi istoria noastra are intimplari are portrete care nicidecum nar ramine mai jos decit eroii celor vechi daca acestora li sar scoate aureola poetica cu care pana geniului iau infrumusetzat.” K shi metafora shi alegoria comparatzia atit cea retorica cit shi cea poetica este socotita k una dintre primele figuri de stil.

COMPARAISON N’EST PAS RAISON (fr.) comparatzia nu este ratziune Comparatzia nu poate fi invocata drept argument.