17 definitzii pentru coltuc

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

COLTÚC coltuce s. n. 1. Fiecare dintre cele doua capete ale unei paini lungi. 2. (Reg.) Perna mica servind drept capatai. ♦ Pernitza (de ace). [Pl. shi: coltucuri] Din tc. koltuk.

COLTÚC coltuce s. n. 1. Fiecare dintre cele doua capete ale unei paini lungi. 2. (Reg.) Perna mica servind drept capatai. ♦ Pernitza (de ace). [Pl. shi: coltucuri] Din tc. koltuk.

coltúc sn [At: LB / V: cul~ / Pl: ~úce (rar) ~uri / E: tc koltuk] 1 (Mol) Perna mica servind drept capatai. 2 (Reg) Sul intrebuintzat drept perna. 3 (Reg) Sac umplut cu lana cu par etc. servind k perna sau k ashternut. 4 (Reg) Pernitza (de ace). 5 Cerc umplut cu paie fan par lana etc. care se pune la gatul unui animal. 6 Fiecare din cele doua capete ale unei paini. 78 (Mun; if cultuc) Coltz de paine sau de colac cu coaja groasa shi coapta bine. 9 Paine care sa lipit la copt. 10 (Is) ~ul caciulii Varful tzuguiat al caciulii. 11 (Reg) Sculptura de lemn in forma triunghiulara la stalpii casei. 12 (Pfm; ie) A arata ~ul A refuza pe cineva.

COLTÚC coltuce s. n. 1. (Mold.) Perna mica servind drept capatii la infipt ace etc. Copilul a pashit la crivat: a vazut pe un coltuc aruncat un strai de matasa. SADOVEANU D. P. 172. 2. (Munt.) Fiecare dintre cele doua capete ale unei piini lungi. O traistutza apuca Cun coltuc de pitan ea... SHio porni cu pashi grabitzi. CASSIAN in POEZ. N. Diminetzi de toamna soare rece Catre munca oamenii se duc. Iata linga tineo fata trece: Mushca sanatos un alb coltuc. DRAGOMIR S. 33. Li se dau sa infulice dean picioarelea gavane cu varza coltuce de piine. STANCU75. Jimbla calda... alba prajita shi cu coltuc revarsat. DELAVRANCEA H. T. 48. Varianta: cultúc (HOGASH M. N. 137) s. n.

COLTÚC ~ce n. pop. 1) Perna mica servind drept capatai; pernitza. 2) Perna mica in care se infig acele pentru a nu se pierde; pernutza. 3) Bucata de la margine a unei paini; calcai. /<turc. koltuk

coltuc (cultuc) n. 1. Mold. pernitza de cap capataiu: un cultuc sub cap; 2. coaja dela marginea painii: cultuc dela Babic (dupa numele armeanului starostele brutarilor din Bucureshti care scotea jimbla numai in coltuce); 3. gest de refuz lovind cotul cu mana: zinele se rugara k barem nucile cu hainele sa le dea; baiatul le arata coltucul ISP. [Turc. KOLTUK subtzioara spatar de scaun pernitza (= perna cu subtziori) de unde apoi coltzul proeminent al painii shi cotul aratat in semn de refuz].

coltúc n. pl. e (turc. koltuk bratz coltz; rus. kultúk bratz de riŭ). Coltz de pine lunga. Perna mica pernutza puĭ (Mold. Fam.). Cotu miniĭ care mitocaniĭ il arata in semn de refuz: Na! Coltucu! (SHi k interj. ild. „nu daŭ sa aĭ sa ĭeĭ la Pashtele caluluĭ”!). SHi cultúc (Mold.).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

COLTÚC s. v. pernitza pernutza pui puishor puiutz.

coltuc s. v. PERNITZA. PERNUTZA. PUI. PUISHOR. PUIUTZ.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coltúc (coltuce) s. n. 1. Cot. Cu acest sens se foloseshte numai cu un gest de zeflemea care consta in arata cu cotul indicind un refuz nepoliticos. 2. Ornament triunghiular. 3. Coltz de piine. 4. Traversa birna. Var. cultuc. Tc. koltuk „bratz cot coltz” (Cihac II 569; SHeineanu II 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140). Cf. Iordan BF I 110.

Intrare: coltuc
coltuc1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coltuc
  • coltucul
  • coltucu‑
plural
  • coltuce
  • coltucele
genitiv-dativ singular
  • coltuc
  • coltucului
plural
  • coltuce
  • coltucelor
vocativ singular
plural
coltuc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coltuc
  • coltucul
  • coltucu‑
plural
  • coltucuri
  • coltucurile
genitiv-dativ singular
  • coltuc
  • coltucului
plural
  • coltucuri
  • coltucurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultuc
  • cultucul
plural
  • cultuce
  • cultucele
genitiv-dativ singular
  • cultuc
  • cultucului
plural
  • cultuce
  • cultucelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

coltuc, coltucesubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele doua capete ale unei paini lungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calcai
    • format_quote O traistutza apuca Cun coltuc de pitan ea... SHio porni cu pashi grabitzi. CASSIAN in POEZ. N. 112. DLRLC
    • format_quote Diminetzi de toamna soare rece Catre munca oamenii se duc. Iata linga tineo fata trece: Mushca sanatos un alb coltuc. DRAGOMIR S. 33. DLRLC
    • format_quote Li se dau sa infulice dean picioarelea gavane cu varza coltuce de piine. STANCU D. 75. DLRLC
    • format_quote Jimbla calda... alba prajita shi cu coltuc revarsat. DELAVRANCEA H. T. 48. DLRLC
  • 2. regional Perna mica servind drept capatai. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Copilul a pashit la crivat: a vazut pe un coltuc aruncat un strai de matasa. SADOVEANU D. P. 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.