COLTÚC coltuce s. n. 1. (Mold.) Perna mica servind drept capatii la infipt ace etc. Copilul a pashit la crivat: a vazut pe un coltuc aruncat un strai de matasa. SADOVEANU D. P. 172. 2. (Munt.) Fiecare dintre cele doua capete ale unei piini lungi. O traistutza apuca Cun coltuc de pitan ea... SHio porni cu pashi grabitzi. CASSIAN in POEZ. N. Diminetzi de toamna soare rece Catre munca oamenii se duc. Iata linga tineo fata trece: Mushca sanatos un alb coltuc. DRAGOMIR S. 33. Li se dau sa infulice dean picioarelea gavane cu varza coltuce de piine. STANCU75. Jimbla calda... alba prajita shi cu coltuc revarsat. DELAVRANCEA H. T. 48. Varianta: cultúc (HOGASH M. N. 137) s. n.