Definitzia cu ID-ul 440555:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
coltúc (coltuce) s. n. 1. Cot. Cu acest sens se foloseshte numai cu un gest de zeflemea care consta in arata cu cotul indicind un refuz nepoliticos. 2. Ornament triunghiular. 3. Coltz de piine. 4. Traversa birna. Var. cultuc. Tc. koltuk „bratz cot coltz” (Cihac II 569; SHeineanu II 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140). Cf. Iordan BF I 110.