coltuc (cultuc) n. 1. Mold. pernitza de cap capataiu: un cultuc sub cap; 2. coaja dela marginea painii: cultuc dela Babic (dupa numele armeanului starostele brutarilor din Bucureshti care scotea jimbla numai in coltuce); 3. gest de refuz lovind cotul cu mana: zinele se rugara k barem nucile cu hainele sa le dea; baiatul le arata coltucul ISP. [Turc. KOLTUK subtzioara spatar de scaun pernitza (= perna cu subtziori) de unde apoi coltzul proeminent al painii shi cotul aratat in semn de refuz].