coltúc sn [At: LB / V: cul~ / Pl: ~úce (rar) ~uri / E: tc koltuk] 1 (Mol) Perna mica servind drept capatai. 2 (Reg) Sul intrebuintzat drept perna. 3 (Reg) Sac umplut cu lana cu par etc. servind k perna sau k ashternut. 4 (Reg) Pernitza (de ace). 5 Cerc umplut cu paie fan par lana etc. care se pune la gatul unui animal. 6 Fiecare din cele doua capete ale unei paini. 78 (Mun; if cultuc) Coltz de paine sau de colac cu coaja groasa shi coapta bine. 9 Paine care sa lipit la copt. 10 (Is) ~ul caciulii Varful tzuguiat al caciulii. 11 (Reg) Sculptura de lemn in forma triunghiulara la stalpii casei. 12 (Pfm; ie) A arata ~ul A refuza pe cineva.

COLTÚC coltuce s. n. 1. (Mold.) Perna mica servind drept capatii la infipt ace etc. Copilul a pashit la crivat: a vazut pe un coltuc aruncat un strai de matasa. SADOVEANU D. P. 172. 2. (Munt.) Fiecare dintre cele doua capete ale unei piini lungi. O traistutza apuca Cun coltuc de pitan ea... SHio porni cu pashi grabitzi. CASSIAN in POEZ. N. Diminetzi de toamna soare rece Catre munca oamenii se duc. Iata linga tineo fata trece: Mushca sanatos un alb coltuc. DRAGOMIR S. 33. Li se dau sa infulice dean picioarelea gavane cu varza coltuce de piine. STANCU75. Jimbla calda... alba prajita shi cu coltuc revarsat. DELAVRANCEA H. T. 48. Varianta: cultúc (HOGASH M. N. 137) s. n.

COLTÚC ~ce n. pop. 1) Perna mica servind drept capatai; pernitza. 2) Perna mica in care se infig acele pentru a nu se pierde; pernutza. 3) Bucata de la margine a unei paini; calcai. /<turc. koltuk

coltuc (cultuc) n. 1. Mold. pernitza de cap capataiu: un cultuc sub cap; 2. coaja dela marginea painii: cultuc dela Babic (dupa numele armeanului starostele brutarilor din Bucureshti care scotea jimbla numai in coltuce); 3. gest de refuz lovind cotul cu mana: zinele se rugara k barem nucile cu hainele sa le dea; baiatul le arata coltucul ISP. [Turc. KOLTUK subtzioara spatar de scaun pernitza (= perna cu subtziori) de unde apoi coltzul proeminent al painii shi cotul aratat in semn de refuz].

coltúc n. pl. e (turc. koltuk bratz coltz; rus. kultúk bratz de riŭ). Coltz de pine lunga. Perna mica pernutza puĭ (Mold. Fam.). Cotu miniĭ care mitocaniĭ il arata in semn de refuz: Na! Coltucu! (SHi k interj. ild. „nu daŭ sa aĭ sa ĭeĭ la Pashtele caluluĭ”!). SHi cultúc (Mold.).

cultuc sn vz coltuc

CULTÚC s. n. v. coltuc.

cultuc n. V. coltuc.

cultúc V. coltuc.

coltúc s. n. pl. coltúce

coltúc s. n. pl. coltúce

coltuc pl. coltuce

coltuc.

COLTÚC s. v. pernitza pernutza pui puishor puiutz.

coltuc s. v. PERNITZA. PERNUTZA. PUI. PUISHOR. PUIUTZ.

coltúc (coltuce) s. n. 1. Cot. Cu acest sens se foloseshte numai cu un gest de zeflemea care consta in arata cu cotul indicind un refuz nepoliticos. 2. Ornament triunghiular. 3. Coltz de piine. 4. Traversa birna. Var. cultuc. Tc. koltuk „bratz cot coltz” (Cihac II 569; SHeineanu II 141; Lokotsch 1199; Ronzevalle 140). Cf. Iordan BF I 110.