coincíde vi [At: COSTINESCU / P: coin~ / Pzi: coincíd / E: fr coincider] 1 (D. evenimente fenomene etc.) A se petrece simultan Si: (inv) a coincidá (1). 2 (D. evenimente fenomene etc.) A se produce in acelashi loc Si: (inv) a coincida (2). 3 A se potrivi intocmai Si: (inv) a coincida (3) (pop) a se brodi a se nimeri. 4 (D. linii figuri suprafetze) A se suprapune perfect Si: (inv) a coincida (1).

COINCÍDE pers. 3 coincide vb. III. Intranz. 1. (Despre evenimente) A se petrece simultan a se intimpla a se produce in acelashi timp. 2. A fi comun identic cu ceva a se potrivi bine cu ceva. ♦ (Despre linii shi figuri) A se suprapune exact a se potrivi intocmai. Doua figuri egale shi simetrice trebuie sa coincida prin suprapunere.

COINCÍDE vb. III. intr. 1. A se intampla a se produce simultan in acelashi timp. 2. A fi la fel a se potrivi. ♦ (Despre linii figuri) A se suprapune perfect. [Pron. coin p. i. coincíd. / < fr. coincider cf. it. coincidere < lat. cum cu incidere a cadea pe].

COINCÍDE vb. intr. 1. a se intampla a se produce in acelashi timp. 2. a fi identic a se potrivi; a corespunde intocmai. ◊ (despre linii figuri) a se suprapune perfect. (< fr. coïncide lat. coincidere)

A COINCÍDE pers. 3 coincíde intranz. 1) (despre actziuni evenimente fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelashi timp. 2) (despre scopuri sarcini etc.) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (despre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. coin] /<fr. coïncider it. coincidere

coincide v. 1. a veni in acelash timp; 2. Geom. a se suprapune exact.

*coincíd cís a cíde v. intr. (mlat. coincidere d. co shi incidere a cadea in. V. incident cad). Geom. Se zice despre lucrurile care se potrivesc unele cu altele se confunda exact. Fig. Ma intimplu in acelashĭ timp ma clocnesc: evenimentele coincid.

coincíde (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. coincíd; conj. prez. 3 sa coincída; ger. coincizand; part. coincís

coincíde vb. ind. prez. 3 pl. coincíd; conj. prez. 3 sg. shi pl. coincída; ger. coincizand; part. coincís

COINCÍDE vb. a se incaleca a se suprapune. (Orele celor doua shedintze ~.)

COINCIDE vb. a se incaleca a se suprapune. (Orele celor doua shedintze ~.)

coincíde (coincíd coincís) vb. A se petrece simultan. Fr. coïncider. Se observa o oscilatzie in conjug. datorita tendintzei de a o asimila cu cea a vb. a cadea astfel incit se aude uneori sa coinciza in loc de sa coincida. Tendintza ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. Der. (din fr.) coincident adj.; coincidentza s. f.