A COINCÍDE pers. 3 coincíde intranz. 1) (despre actziuni evenimente fenomene) A se produce simultan; a avea loc in acelashi timp. 2) (despre scopuri sarcini etc.) A se potrivi intocmai; a corespunde exact. 3) (despre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. coin] /<fr. coïncider it. coincidere