coincíde (coincíd coincís) vb. A se petrece simultan. Fr. coïncider. Se observa o oscilatzie in conjug. datorita tendintzei de a o asimila cu cea a vb. a cadea astfel incit se aude uneori sa coinciza in loc de sa coincida. Tendintza ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. Der. (din fr.) coincident adj.; coincidentza s. f.