5 definiții pentru clătinător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
clătinător, ~oare [At: CONACHI, P. 298 / Pl: ~i, ~oare / E: clătina + -tor] 1-2 a Care (se) clatină. 3 sf (Îvp) Leagăn.
CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. V. tremurător. Uitată pirotind – așteaptă O luntre fără de catarg Pe monoton clătinătorul Și dureros tăcutul larg. TOMA, C. V. 59. Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, V. 91.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLĂTINĂTÓR, -OÁRE, clătinători, -oare, adj. Care (se) clatină. – Din clătina + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CLĂTINĂTÓR adj. v. clătinat, împiedicat, împleticit, nesigur, poticnit, șovăielnic, șovăitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
clătinător adj. v. CLĂTINAT. ÎMPIEDICAT. ÎMPLETICIT. NESIGUR. POTICNIT. ȘOVĂIELNIC. ȘOVĂITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
clătinător, clătinătoareadjectiv
- 1. Care (se) clatină. DLRLCsinonime: clătinat nesigur poticnit împiedicat împleticit șovăielnic șovăitor
- Uitată pirotind – așteaptă O luntre fără de catarg Pe monoton clătinătorul Și dureros tăcutul larg. TOMA, C. V. 59. DLRLC
- Cîte-o stea clătinătoare Candela-n văzduh și-aprinde. IOSIF, V. 91. DLRLC
-
etimologie:
- clătina + sufix -(ă)tor. DLRM