chimír sn [At: ARHIVA R. II 32 / V: ~iu / Pl: ~e shi ~uri / E: tc kemer] (Ivp) 1 Bolta. 2 Camara mica. 3 Brau lat de piele adesea ornamentat shi prevazut cu buzunare care il poarta tzaranii. Si: brau cingatoare curea. 4 (Pex) Punga purtata la brau.

CHIMÍR chimire s. n. Briu lat de piele (uneori impodobit) prevazut cu buzunare in care tzaranii ishi tzin banii shi diferite obiecte marunte; sherpar. V. briu curea. Trupui nalt shedea incovoiat asupra chimirului lat de piele roshcata lustruita in care bataia razelor trezea scinteieri. SADOVEANU O. III 387. Incheind scrisoarea care plugarul o infashura cu deosebita grija in basma shi o strecura in chimir am ieshit sal intovarashesc citziva pashi la vale spre sat. C. PETRESCU S. 136. Cel dintii [chimir] era cu taleri altul numai cu florintzi Al treilea galbeni galbeni de cei ungureshti cu zimtzi! Ce chimir!... De piele neagra shi baga bine de seama Avean jurui agatzate zece nasturashi dealama. HASDEU R. V. 108. Chimirul so fi varsat Banii sor fimprashtiat. TEODORESCU P. P. 441. ◊ Expr. A pune la chimir = a stringe bani a fi zgircit. A avea la chimir = a fi bogat. Pl. shi: chimiruri (DUMITRIU B. F. 7 SADOVEANUO.I 21). Varianta: (regional) chimér (CREANGA P. 161) s. n.

CHIMÍR chimire s. n. Brau lat de piele prevazut cu buzunare care il poarta tzaranii; sherpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strange bani; a fi zgarcit. A avea la chimir = a fi bogat. [Var.: chimér s. n.] Tc. kemer.

CHIMÍR ~uri n. (in portul popular barbatesc) Cingatoare lata din piele (ornamentata) prevazuta cu buzunare; sherpar. ◊ A avea la ~ a avea bani. /<turc. kemer

chimir n. 1. brau lat shi indoit de piele in care tzaranul de la munte poarta parale cremene cutzit etc.: chimir cu otzele; 2. punga cu bani: cand ma vad supush la bir atins tocmai la chimir AL. [Turc. KEMER bolta shi sherpar (de unde shi Mold. chimeriu) primul sens romaneshte ieshit din uz].

chimír n. pl. e shi urĭ (turc. kemer bolta arcada zona cingatoare d. ngr. kamára bolta. D. kemer vine ngr. keméri bg. sirb. kemer. V. camara comoara). Vechĭ (chimer). Bolta arcada. Azĭ. SHerpar cingatoare de pele de tzinut banĭ. (Sint shi chimire micĭ cu care te incingĭ la pulpa). In est shi chimer. V. briŭ.

chimér sn vz chimir

CHIMER s. n. v. chimir.

chimer n. Mold. V. chimir: o curelusha de cele cu chimeruri. CR.

chimér V. chimir.

chimír s. n. pl. chimíre

chimír s. n. pl. chimíre

chimir pl. chimire

CHIMÍR s. sherpar (inv. shi reg.) tisau (reg.) chinga (Ban. shi Olt.) prashtie. (TZine banii in ~.)

CHIMIR s. sherpar (inv. shi reg.) tisau (reg.) chinga (Ban. shi Olt.) prashtie. (TZine banii in ~.)

chimír (chimíre) s. n. 1. (Inv.) Bolta arc. 2. Briu tipic de piele foarte lat prevazut cu buzunare. Var. chimer. Mr. chimere megl. chimer. Tc. kemer „bolta” shi „briu” (Roesler 596; SHeineanu II 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148) din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι bg. kemer. Este dublet al lui camara. Probabil din acelashi cuvint tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie s. f. (ferastrau) daca primul sau sens a fost acela de „ferastrau rotund” (cf. var. chimilioara chimirlic); k shi ghimirlie (var. ghemerlie ghimerlie dimerlie) s. f. (coliba).

chimír chimíre s.n. (inv.) 1. arcada bolta. 2. camara mica.

a umbla prin chimire expr. (intl.) a fura din buzunare.