chimír (chimíre) s. n. 1. (Inv.) Bolta arc. 2. Briu tipic de piele foarte lat prevazut cu buzunare. Var. chimer. Mr. chimere megl. chimer. Tc. kemer „bolta” shi „briu” (Roesler 596; SHeineanu II 112; Berneker 556; Lokotsch 1040; Ronzevalle 148) din ngr. ϰαμάρα; cf. ngr. ϰεμέρι bg. kemer. Este dublet al lui camara. Probabil din acelashi cuvint tc. (tc. kemerli „boltit”) provine ghimirlie s. f. (ferastrau) daca primul sau sens a fost acela de „ferastrau rotund” (cf. var. chimilioara chimirlic); k shi ghimirlie (var. ghemerlie ghimerlie dimerlie) s. f. (coliba).