CHIMÍR chimire s. n. Briu lat de piele (uneori impodobit) prevazut cu buzunare in care tzaranii ishi tzin banii shi diferite obiecte marunte; sherpar. V. briu curea. Trupui nalt shedea incovoiat asupra chimirului lat de piele roshcata lustruita in care bataia razelor trezea scinteieri. SADOVEANU O. III 387. Incheind scrisoarea care plugarul o infashura cu deosebita grija in basma shi o strecura in chimir am ieshit sal intovarashesc citziva pashi la vale spre sat. C. PETRESCU S. 136. Cel dintii [chimir] era cu taleri altul numai cu florintzi Al treilea galbeni galbeni de cei ungureshti cu zimtzi! Ce chimir!... De piele neagra shi baga bine de seama Avean jurui agatzate zece nasturashi dealama. HASDEU R. V. 108. Chimirul so fi varsat Banii sor fimprashtiat. TEODORESCU P. P. 441. ◊ Expr. A pune la chimir = a stringe bani a fi zgircit. A avea la chimir = a fi bogat. Pl. shi: chimiruri (DUMITRIU B. F. 7 SADOVEANUO.I 21). Varianta: (regional) chimér (CREANGA P. 161) s. n.