opțiuni
  • info

12 definiții pentru șerpar (brâu)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘERPÁR, (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaetus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.

șerpar [At: CLEMENS / V: (reg) șelp~, (îrg) șelpariu, ~iu sn / Pl: ~e sn, ~i sm / E: șarpe + -ar] 1 sn (Trs) Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii Si: (reg) chimir, șărpăoaș. 2 sn (Reg; îe) A fi cu ~ de ață A fi sărac. 3 sm (Trs; dep) Cal bătrân, istovit de puteri. 4 sm (Iht; reg) Țipar (Misgurnus fossilis). 5 sm (Buc) Pește cu corpul cilindric, alungit, fără înotătoare (Petromyzon fluviatilis). 6 sm (Reg; șîc vultur-~) Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu abdomenul alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaetus gallicus).

ȘERPÁR (1) șerpare, s. n., (2) șerpari, s. m. 1. S. n. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii; chimir. 2. S. m. Pasăre răpitoare, asemănătoare cu acvila, cu spatele de culoare brună-cenușie și cu pântecele alburiu, care se hrănește mai ales cu șerpi, șopârle și broaște (Circaëtus gallicus). – Șarpe + suf. -ar.

ȘERPÁR2, șerpare, s. n. (Mai ales în Transilv.) Chimir. Cu degetele înfipte în curelușa încinsă peste cămașă, aștepta, cum a văzut că stau flăcăii la sfat, cu mîna afundată în șerpar. C. PETRESCU, R. DR. 13. Celelalte le vîra după șerparul lat. AGÎRBICEANU, S. P. 22. Toader atunci bagă mîna stingă în șerpar, scoate un pumn de bani, îi aruncă lăutarului și strigă: «Acum una pe pofta mea!». SLAVICI, N. I 82.

ȘERPÁR1 ~e n. rar Cingătoare lată din piele (ornamentată) prevăzută cu buzunare, purtată de tărani; chimir. /șarpe + suf. ~ar

șerpar n. cingătoare țărănească de piele în care se păstrează bani: șerpar cu galbeni îndesat. [Lit. care se încolăcește în jurul pântecelui ca un șarpe].

șerpár m. (d. șerpe). Țipar. S. n., pl. e. Chimir, cingătoare de ținut banĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șerpár2 (chimir) (reg.) s. n., pl. șerpáre

șerpár (chimir) s. n., pl. șerpáre

șerpar, -ri (vultur) și -re (cingătoare).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘERPÁR s. v. chimir.

ȘERPAR s. chimir, (înv. și reg.) tisău, (reg.) chingă, (Ban. și Olt.) praștie. (Ține banii în ~.)

Intrare: șerpar (brâu)
șerpar2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șerpar
  • șerparul
  • șerparu‑
plural
  • șerpare
  • șerparele
genitiv-dativ singular
  • șerpar
  • șerparului
plural
  • șerpare
  • șerparelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șerpar, șerparesubstantiv neutru

  • 1. Brâu lat de piele (prevăzut cu buzunare) pe care îl poartă țăranii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chimir diminutive: șerpăraș
    • format_quote Cu degetele înfipte în curelușa încinsă peste cămașă, aștepta, cum a văzut că stau flăcăii la sfat, cu mîna afundată în șerpar. C. PETRESCU, R. DR. 13. DLRLC
    • format_quote Celelalte le vîra după șerparul lat. AGÎRBICEANU, S. P. 22. DLRLC
    • format_quote Toader atunci bagă mîna stîngă în șerpar, scoate un pumn de bani, îi aruncă lăutarului și strigă: «Acum una pe pofta mea!». SLAVICI, N. I 82. DLRLC
etimologie:
  • Șarpe + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.