chimir n. 1. brau lat shi indoit de piele in care tzaranul de la munte poarta parale cremene cutzit etc.: chimir cu otzele; 2. punga cu bani: cand ma vad supush la bir atins tocmai la chimir AL. [Turc. KEMER bolta shi sherpar (de unde shi Mold. chimeriu) primul sens romaneshte ieshit din uz].