CATRÁN, (2) catranuri, s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. Sort de catran (1). 3. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 4. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Din tc. katran.

catran [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 113/34 / V: ~amă, ~nă, cătaran, cătramă, căt~, cătrană / Pl: ~uri / E: tc katran] 1 sms Gudron (din distilarea cărbunilor). 2 sms (Pex) Păcură (groasă) cu care se ung corăbiile, funiile de la corăbii etc. spre a nu putrezi Cf smoală, (reg) dohot. 3 sms (Trs; pex) Vârful chibritului Cf cătrăniță. 4 sms (Fig) Venin. 5 sms (Fig) Mare supărare Si: amar, amărăciune. 6 sms (Îlav) Ca (sau cum e) ~ul Negru (și unsuros). 7-8 sms (Îal) Negru la față (de mânie). 9 a (Îe) A se face ~ (de mânie) A se mânia tare Si: a se înfuria, a se cătrăni Vz a se face foc. 10 av (Pop) Rău. 11 av (Îlav) ~ de... Foarte, extrem de Si: (pop) al dracului de..., afurisit de... 12 sn (Lpl) Feluri de catran.

CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Din tc. katran.

CATRÁN s. n. 1. Lichid vîscos, mirositor, de culoare brună sau neagră, obținut prin distilarea petrolului. a cărbunilor sau a lemnului, care se întărește... și cu care se ung corăbiile, funiile de corăbii, scîndurile etc. ca să nu putrezească. V. gudron. Pămîntul... înghiți palatul într-o prăpastie plină cu catran și smoală ce clocoteau de fierte ce erau. DELAVRANCEA, S. 103. Acușica era senin... și d-odată să bolovăniră nori negri cum e catranul. Delavrancea, A. 107. ◊ Expr. A se face catran (de mînie) = a se mînia tare, a se înfuria, a se face foc (de mînie), a se cătrăni. ◊ (În comparații și metafore) Noaptea e neagră catran. SADOVEANU, P. M. 93. 2. Fig. Supărare mare, amar, venin. Are catran la inimă. ◊ (În comparații) Pufăie din țigară și pornește cu sufletul catran. PAS, Z. I 136. 3. (Popular, în expr.) Catran de... = foarte, extrem de..., al dracului de..., afurisit de... Catran de scump. – Variantă: cătrán (GHICA, S. 41, BUDAI-DELEANU, Ț. 317) s. n.

CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului. ◊ Expr. A se face catran (de mânie) = a se înfuria. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Tc. katran.

CATRÁN n. pop. 1) Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obținut prin distilarea uscată a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ◊ A se face ~ a se mânia tare; a se supăra foc. /<turc. katran

catran n. 1. păcură, îngroșată și neagră, cu care se ung parii și scândurile spre a le feri de putregaiu; 2. fig. mânie mare, urgie: se supără de se făcu foc și catran. [Turc. KATRAN].

catrán n., pl. urĭ (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katráni, bg. rus. katrán; it. catráme, fr. goudron; sp. alquitran). O substanță neagră și cleĭoasă scoasă din arboriĭ rășinoșĭ (catran vegetal) și din cărbuniĭ de pământ (catran mineral). Cel vegetal e maĭ scump și e întrebuințat în medicină (emplastre, inhalațiunĭ, apă cătrănită), iar în industrie e întrebuințat, ca și cel mineral, la ungerea butoaĭelor, a funiilor, a pînzelor, a lemnelor de corăbiĭ, ca să devie impermeabile și să nu putrezească. – Barb. fr. gudron.

cătrán sn vz catran

CĂTRÁN s. n. v. catran.

catrán (ca-tran) s. n., (feluri) pl. catránuri

catrán s. n. (sil. -tran), (sorturi) pl. catránuri

catran.

CATRÁN s. v. gudron.

CATRÁN s. v. smoală.

CATRAN s. (CHIM.) gudron, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu ~.)

catran s. v. SMOALĂ.

catrán s. m. – 1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom.

catrán, -uri, s.n. – Carton tratat cu gudron (bitum, smoală). – Din tc. katran, prin interm. srb. katran, magh. katrány (DER).

catran adv. foarte, extrem de.