CASCÁT² A cascatzi te adj. s. m. shi f. 1. Adj. s. m. shi f. (Persoana) care sta (cu gura deschisa) privind neatent; p. ext. neatent bleg. ◊ Expr. A ramane (sau a sta a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat buimacit sau inshelat in ashteptarile sale; a se ului. 2. Adj. (Despre ochi) Holbat. 3. Adj. Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. V. casca.

cascat² ~a [At: DOSOFTEI V. S. 46/1 / Pl: ~atzi ~e / E: casca] 14 smf a (Persoana) care sta cu gura deschisa (privind neatent). 56 smf a Natafletz. 7 a (Ie) A ramane (sau a sta a privi etc.) cu gura ~a A fi mirat. 8 a (Iae) A fi buimacit. 9 a (Iae) A fi dezamagit. 10 a (D. ochi) Holbat. 11 a (D. obiecte) Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. 12 sfp (Bot) Planta Anthirrhinum hippocastanum.

CASCÁT² A cascatzi te adj. 1. Care sta cu gura deschisa privind neatent; p. ext. natafletz bleg neatent. ◊ Expr. A ramane (sau a sta a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat buimacit sau inshelat in ashteptarile sale; a se ului. 2. (Despre ochi) Holbat zgait. 3. Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. V. casca.

CASCÁT² A cascatzi te adj. 1. (Despre oameni ironic) Care sta cu gura deschisa privind neatent; natafletz. Mai dar cascat mai eshti! ◊ (Mai ales in expr.) Guracascata = guracasca. Vad nishte guricascate uitinduse la mine shi numi pot da seama de ce va miratzi asha. CREANGA P. 243. A ramine (sau a sta a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat buimacit sau inshelat in ashteptarile sale. Vasile o privea [pe batrina] cu gura cascata. DUMITRIU N. 253. Totzi ramasera cu gurile cascate shi cu ochii dupa minge. BUJOR S. 11. Ramasesem incremenit cu ochii holbatzi cu gura cascata caci nu intzelegeam nimic. NEGRUZZI S. 1 6. 2. (Despre ochi) Holbat zgiit. Usha se deschise shi Geambashu ieshi in prag. Era cu ochii cascatzi cu gura deschisa. DUMITRIU N. 64. 3. (Despre cavitatzi) Care are o deschidere mare larg deschis. Familia raposatului Drarea.. nu prevedea groapa ce sta cascata dinaintei. ODOBESCU 3. I 86. ◊ (In comparatzii) Ochii ei un hau cascat. EMINESCU N. 7.

CASCÁT² A cascatzi te adj. 1. Care sta cu gura deschisa privind neatent; natafletz. ◊ Expr. A ramane (sau a sta a privi etc.) cu gura cascata = a fi mirat buimacit sau inshelat in ashteptarile sale. 2. (Despre ochi) Holbat zgait. 3. (Despre cavitatzi) Care prezinta o deschizatura. V. casca.

CASCÁT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) (despre persoane) Care este distrat; neatent. ◊ A ramane (sau a privi) cu gura ~ta a privi sau a ramane mirat uluit de ceva. 2) Care prezinta o deschizatura sau o crapatura. 3) (despre ochi) Care este larg deschis; holbat. /v. a (se) casca

cascát a adj. Deschis: gura usha cascata. Iron. Holbat: ochĭ cascatzĭ. Distrat neatent zapacit cu gura cascata. Cracanat: picĭoare cascate.

cascát¹ adj. m. s. m. pl. cascátzi; adj. f. s. f. cascáta pl. cascáte

CASCÁT adj. 1. v. deschis. 2. v. holbat. 3. v. intredeschis.

CASCÁT adj. v. absent distrat neatent.

cascat adj. v. ABSENT. DISTRAT. NEATENT.

CASCAT adj. 1. deschis. (Cu gura ~.) 2. bulbucat holbat mare marit umflat zgiit (rar) balabanos (pop. shi fam.) belit bleojdit (pop.) boboshat bolboshat boldit (reg.) maciuliat. (Cu ochii ~.) 3. crapat intredeschis. (Usha ~.)

a lasa cu gura cascata (pe cineva) expr. a uimi (pe cineva) a lua prin surprindere (pe cineva).

a ramane afish / bujbe / k la dentist / cu gura cascata / masca / tablou expr. a fi uluit a ramane uimit / uluit.