CARÚTZA carutze s. f. 1. Vehicul de forma carului dar mai mic shi mai ushor decat acesta cu tractziune animala mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de carutza = a renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de carutza = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan de lemne etc. cat se poate incarca intro carutza (1). Din car.

carútza sf [At: M. COSTIN ap. LET. I 319/31 / Pl: ~tze / E: car + utza] 1 (Rar) Car mic. 2 Vehicul de forma carului (1) dar mai mic shi mai ushor decat acesta cu tractziune animala mai ales cu cai. 3 (Ie) Nici in car nici in ~ Se spune despre un om mofturos care nu accepta nici una dintre alternativele propuse. 4 (Ie) A ramane cu ~tza in drum A intrerupe o treaba inceputa. 5 (Ie) A se lasa de ~ A renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. 6 (Ie) A ramane de ~ A nu tzine pasul cu ceilaltzi. 7 (Iae) A pierde ocazia. 8 (Iae) A se face de ras (in urma neindeplinirii unui angajament). 9 Cantitate de fan lemne etc. care se poate incarca intro carutza (2). 10 (Inv) Car (1) cu munitzii shi provizii in razboaie (folosit shi k unitate de masura). 11 (Inv) Afetul (cu rotzile) care stateau shi se transportau tunurile. 12 Carutz (7). 13 (Buc) Trasura (de lux). 14 (Ast) Ursa mica Si: car carutz (8). 15 (Bot; ic) ~tzadracului Scaiuldracului (Eryingium campestre). 16 (Bot; iae) Saricica (Salsola kali).

CARÚTZA carutze s. f. 1. Vehicul de forma carului dar mai mic shi mai ushor decat acesta cu tractziune animala mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lasa de carutza = a renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de carutza = a ramane in urma; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fan lemne etc. cat se poate incarca intro carutza (1). Din car.

CARÚTZA carutze s. f. 1. Vehicul de forma carului dar mai mic shi mai ushor tras de obicei de cai servind la transportul persoanelor sau al poverilor mici. O data se facu un freamat intrun coltz la gura unei ulitze. Venea repede o carutza. DUMITRIU N. 28. Mosh Sandu shi inca vreo zece ta. ani care aveau carutze ori care cu boi se indeletniceau fiecare sa mai dreaga cite ceva la car. BUJOR S.132. Zina porunci shi trase la scara o carutza ferecata in aur cu patru telegari. ISPIRESCU L. 38. Tamadaienii... au ratacit prin Baragan pitulatzi in carutzele lor acoperite cu covergi de rogojina. ODOBESCU S. III 14. ◊ Expr. A se lasa de carutza = a renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramine de carutza = a pierde o ocazie a ramine in urma. A cincea roata la carutza v. cincilea. Nici in car nici in carutza (nici in telegútza) v. car. 2. Cantitate (de fin de lemne etc.) care se poate incarca pe o carutza (1). O carutza de lemne.

CARÚTZA carutze s. f. 1. Vehicul de forma carului dar mai mic shi mai ushor tras de obicei de cai. ◊ Expr. A se lasa de carutza = a renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramane de carutza = a pierde o ocazie; a ramane in urma. 2. Cantitate dintro povara cata se poate incarca intro carutza (1). Din car + suf. utza.

CARÚTZA ~e f. 1) Vehicul de transport mai mic shi mai ushor decat carul tras mai ales de cai. ◊ A ramane de ~ a pierde ocazia. 2) Cantitate de material care se poate incarca intrun asemenea vehicul. O ~ de lemne. [G.D. carutzei] /car + suf. ~utza

carutza f. 1. car mic pentru transport de persoane shi marfuri ushoare; a ramanea de carutza a ramanea de batjocura (CAR.); 2. contzinutul unei carutze: o carutza de lemne; 3. trasura de poshta pentru transportul scrisorilor; 4. (la joagar). V. car.

carútza f. pl. e (lat. carrúcea d. carrúk shi carrúcha carutza; it. carrozza). Ghĭocĭ car maĭ mic (c’un cal saŭ cu doĭ) p. oamenĭ saŭ marfa. Trasura ordinara. Trasurica poshtala. Contzinutu uneĭ carutze: o carutza de nisip. Prov. Nicĭ in car nicĭ in carutza nicĭ in telegutza se zice cind cuĭva nuĭ place ceva in nicĭ un fel. Scirba mea shi patru banĭ shio carutza de Jidanĭ se zice ironic in loc de „atita paguba numĭ pasa”! V. brishca daradaĭk.

carútza s. f. g.d. art. carútzei; pl. carútze

carútza s. f. g.d. art. carútzei; pl. carútze

CARÚTZA s. (Transilv. shi Ban.) cocie. (~ cu doi cai.)

CARÚTZA s. v. car.

CARUTZA s. (Transilv. shi Ban.) cocie. (~ cu doi cai.)

carutza s. v. CAR.

CARUTZA. Subst. Carutza carucioara (dim.); brashoveanca; caravana (reg.): cocie (inv. shi reg.); cotigar; cotiga; droaga (reg. shi fam.); ghioci; harabaie; haraba (reg.); maja (inv. shi reg.); sharabana (reg.); teleaga telegutza (dim.) telegea (rar). Car carutz (dim.) carucean carucior. Car funebru (funerar mortuar) dric patashca (reg.). Car (ant.); biga (ant.); cvadriga (ant.). Carutzash caraush cociesh (reg.) carucer (reg.) cotigar ghiociar (reg.) harabagiu (reg.). Dricar. Caraushie caraushit harabagie (reg.). Carutzarie. Vb. A caraushi a face caraushie. V. calatorie mishcare trasura.

carutza carutze s. f. v. catzarula.

carutza! interj. (intl.) v. carel!

a cincea roata la carutza expr. persoana lipsita de importantza / de prisos.

a ramane de carutza expr. 1. a ramane in urma. 2. a pierde ocazia / prilejul.

nici alba nici neagra / nici cal nici magar / nici calare nici pe jos / nici in car nici in carutza expr. 1. (d. o situatzie) nehotarat indecis. 2. ambiguu de o calitate sau o compozitzie incerta.