CARÚTZA carutze s. f. 1. Vehicul de forma carului dar mai mic shi mai ushor tras de obicei de cai servind la transportul persoanelor sau al poverilor mici. O data se facu un freamat intrun coltz la gura unei ulitze. Venea repede o carutza. DUMITRIU N. 28. Mosh Sandu shi inca vreo zece ta. ani care aveau carutze ori care cu boi se indeletniceau fiecare sa mai dreaga cite ceva la car. BUJOR S.132. Zina porunci shi trase la scara o carutza ferecata in aur cu patru telegari. ISPIRESCU L. 38. Tamadaienii... au ratacit prin Baragan pitulatzi in carutzele lor acoperite cu covergi de rogojina. ODOBESCU S. III 14. ◊ Expr. A se lasa de carutza = a renuntza la un lucru sau la o treaba inceputa. A ramine de carutza = a pierde o ocazie a ramine in urma. A cincea roata la carutza v. cincilea. Nici in car nici in carutza (nici in telegútza) v. car. 2. Cantitate (de fin de lemne etc.) care se poate incarca pe o carutza (1). O carutza de lemne.