optziuni
  • info

12 definitzii pentru carentza

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CARÉNTZA carentze s. f. Lipsa deficientza; neglijentza. Din fr. carence lat. carentia.

CARÉNTZA carentze s. f. Lipsa deficientza; neglijentza. Din fr. carence lat. carentia.

carentza sf [At: RALEA E. O. 304 / Pl: ~tze / E: fr carence lat carentia] 1 Lipsa deficit care poate produce neajunsuri (in viatza individuala sau sociala). 2 Neglijentza. 34 Inactziunea unei autoritatzi a unui organ al statului (sau internatzional) intro imprejurare in care actziunea sa era ashteptata shi necesara. 5 (Jur) Absentza tuturor obiectelor mobiliare care ar putea acoperi o datorie. 67 (Blg) Insuficientza sau absentza din organism a elementelor indispensabile pentru pastrarea echilibrului sau functzional. 8 (Psh; is) ~ afectiva Lipsa relatziilor afective cu mama la copilul mic. 9 (Iuz) Refuz de a primi provocarea la duel.

CARÉNTZA carentze s. f. (Rar) Lipsa deficientza. Concentrind focul criticii asupra ultimelor carentze ce trebuie lichidate dramaturgia sovietica indeplineshte un rol patrioticeducativ de cea mai mare insemnatate. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 5/1.

CARÉNTZA carentze s. f. (Rar) Lipsa deficientza. Fr. carence (lat. lit. carentia).

CARÉNTZA s.f. Lipsa; neglijentza; deficientza. ◊ Timp de carentza = conditzie a contractelor de asigurare pe viatza potrivit careia asiguratul nu beneficiaza de nici o despagubire in caz k moare intrun anumit timp de la contractare. [Cf. it. carenza fr. carence].

CARÉNTZA s. f. lipsa insuficientza; deficientza. (< fr. carence lat. carentia)

CARÉNTZA ~e f. Neajuns al unui lucru; lipsa; deficientza; cusur; imperfectziune. /<fr. carence lat. carentia

*caréntza f. pl. e (mlat. carentia d. carens care e lipsit de ceva). Putzinatate saracie: carentza unuĭ ajutor dat cuĭva. V. indigentza deficientza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

caréntza s. f. g.d. art. caréntzei; pl. caréntze

caréntza s. f. g.d. art. caréntzei; pl. caréntze

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CARÉNTZA s. v. cusur defect deficientza imperfectziune insuficientza lacuna lipsa meteahna neajuns pacat scadere slabiciune viciu.

carentza s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENTZA. IMPERFECTZIUNE. INSUFICIENTZA. LACUNA. LIPSA. METEAHNA. NEAJUNS. PACAT. SCADERE. SLABICIUNE. VICIU.

Intrare: carentza
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carentza
  • carentza
plural
  • carentze
  • carentzele
genitiv-dativ singular
  • carentze
  • carentzei
plural
  • carentze
  • carentzelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

carentza, carentzesubstantiv feminin

  • 1. Cusur, deficientza, imperfectziune, insuficientza, lipsa, neglijentza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cusur deficientza imperfectziune insuficientza lipsa neglijentza
    • format_quote Concentrind focul criticii asupra ultimelor carentze ce trebuie lichidate dramaturgia sovietica indeplineshte un rol patrioticeducativ de cea mai mare insemnatate. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 160 5/1. DLRLC
    • 1.1. Timp de carentza = conditzie a contractelor de asigurare pe viatza potrivit careia asiguratul nu beneficiaza de nici o despagubire in caz k moare intrun anumit timp de la contractare. DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.