carentza sf [At: RALEA E. O. 304 / Pl: ~tze / E: fr carence lat carentia] 1 Lipsa deficit care poate produce neajunsuri (in viatza individuala sau sociala). 2 Neglijentza. 34 Inactziunea unei autoritatzi a unui organ al statului (sau internatzional) intro imprejurare in care actziunea sa era ashteptata shi necesara. 5 (Jur) Absentza tuturor obiectelor mobiliare care ar putea acoperi o datorie. 67 (Blg) Insuficientza sau absentza din organism a elementelor indispensabile pentru pastrarea echilibrului sau functzional. 8 (Psh; is) ~ afectiva Lipsa relatziilor afective cu mama la copilul mic. 9 (Iuz) Refuz de a primi provocarea la duel.