16 definiții pentru candriu
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.: adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”.
candriu, ~ie smf, a [At: BARONZI, L. P. I, 150/3 / Pl: ~ii / E: țg kand „ureche”] 1-2 (Om) țicnit. 3-4 (Om) beat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Familiar) Țicnit, zevzec, într-o ureche. (Fig.) Poemul ăsta zurbav și candriu. DEȘLIU, G. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, într-o ureche. 2. Beat, afumat. – Comp. țig. kand „ureche”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CANDRÍU ~e (~i) rar 1) Care nu este în toate mințile; țicnit; smintit. 2) Care este amețit de băutură; cherchelit; afumat; aghesmuit. /cf. țig. kand
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
candriu a. fam. beat. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
candríŭ, -íe adj. (turc.?) Munt. Fam. Amețit, cherchelit, cam beat. Țicnit, cam nebun. V. igritiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
candríu (fam.) adj. m., f. candríe; pl. m. și f. candríi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
candríu adj. m., f. candríe; pl. m. și f. candríi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CANDRÍU adj. v. amețit, băut, beat, cherchelit, îmbătat, turmentat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CANDRÍU adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
candriu adj. v. AMEȚIT. BĂUT. BEAT. CHERCHELIT. ÎMBĂTAT. TURMENTAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
candriu adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
candríu (candríe), adj. – 1. Cherchelit, amețit, cu chef. – 2. Extravagant, singular. Origine incertă. După Graur 133, din țig. kangeri „biserică”, datorită identificării ce se face de obicei în argou între „biserică” și „cîrciumă”, cf. biserică (Graur, BL, V, 223).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
candriu, candrii s. m. nebun, smintit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
candriu, candrieadjectiv
- 1. Într-o ureche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Poemul ăsta zurbav și candriu. DEȘLIU, G. 17. DLRLC
-
etimologie:
- kand „ureche”. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.