CALCAI calcaie s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului formata din oasele astragal shi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltzamintei care acopera aceasta portziune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi a trai) sub totala dominatzie a cuiva a fi exploatat subordonat impilat. A se invarti (sau a se intoarce a sari) intrun calcai = a se mishca repede a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) dei paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau ai sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva) a se indragosti subit; b) a fi zorit nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calaretzi) a lovi calul cu calcaiele k sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partzii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn de forma prismatica fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructzie care se reazema pe grinda sau folosita k piesa de rezistentza intro imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lantz sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun shi leshiile de glicerina la fabricarea sapunului. Lat. calcaneum.

calcai sn [At: CORESI PS. 127 / V: (reg) ~aniu ~chiniu / Pl: ~e / E: ml calcaneum] 1 Parte posterioara a talpii piciorului formata din oasele astragal shi calcaneu Si: talus. 23 (Pex) Parte a ciorapului sau a incaltzamintei care acopera calcaiul (1). 45 (Ie) A se afla (sau a fi a trai) sub ~ A se afla (sau a fi a trai) sub totala dominatzie a cuiva. 68 (Iae) A fi exploatat subordonat impilat. 910 (Ie) A se invarti (sau a se intoarce a sari) intrun ~ A se mishca repede a fi iute la treaba. 12 (Fig; iae) A (se) bucura. 1314 (Ie) A fugi (sau a merge) dei paraie (sau sfaraie) ~ele A fugi (sau a merge) foarte repede. 15 (Ie) A i se aprinde (sau ai sfarai) ~ele (dupa cineva) A fi foarte indragostit de cineva. 16 (Iae) A fi zorit nerabdator. 17 Lovitura data cu calcaiul (1). 1819 (D. calaretzi; ie) A da ~e calului A lovi calul cu calcaiele (1) k sa porneasca sau sa mearga mai repede Cf pinten. 20 (Ie) A sta (sau a shedea) in ~e A sta pe vine Vz vana. 21 (Dom; ie) Ai juca cuiva shoarecii in ~e A fi neastamparat. 22 (Ie) Ashi bate ~ele (sau a bate din ~e) A sari in sus de bucurie. 23 (Iae) Ashi bate joc. 24 (Iae) A nui pasa. 25 (Ie) A nu ajunge pe cineva la ~e A fi cu mult inferior. 26 (Ie) Al durea (pe cineva) in ~e A nui pasa. 27 (Ie) Ashi lua ~ele dea umere A fugi repede. 28 (Ie) Ashi lua ramasbun de la ~e A pleca fara a spune nimanui. 29 (Ban; ie) Ai rupe (cuiva) ~ele cu usha A scoate pe cineva afara al goni cu rushine. 30 (Liv; is) iul lui Ahile Parte slaba vulnerabila a unei persoane sau a unui lucru. 31 (Pan; nob) Chishitza a calului Cf cai (1). 32 (Pan; nob) Pinten al cocoshului sau al altor pasari. 33 Parte dinapoi a talpii unei sanii Cf cai (2). 34 Plaz al plugului. 35 Parte de jos dinspre coada a ascutzishului unei securi. 36 (Trs) Capat al coporaii coasei in care se intzepeneshte cu bratzara custura. 37 Crestatura in partea de jos a capriorilor unde se imbina cu cosoroabele in alta crestatura numita cuib shi se prind de acestea prin cuie de lemn. 38 (Ban) Cui bagat in fusul rotzii morii la capatul de jos de sub linguri. 39 Bucata de paine de mamaliga ori malai Cf codru. 40 Spate al unei cartzi unde colile sunt prinse in sfori Si: cotor. 41 Sfarshit al unei scrisori. 42 Unealta de dulgherie nedefinita mai indeaproape. 43 Parte de jos de langa shurub a arcushului instrumentelor de coarde. 44 Extremitate inferioara a catargului. 4546 Piesa mica de lemn de forma prismatica fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructzie care se reazema pe grinda sau folosita k piesa de rezistentza intro imbinare. 47 Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lantz sau a unei parame. 48 Strat format intre sapun shi leshiile de glicerina la fabricarea sapunului.

CALCAI calcaie s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului formata din oasele astragal shi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltzamintei care acopera aceasta portziune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi a trai) sub totala dominatzie a cuiva a fi exploatat subordonat impilat. A se invarti (sau a se intoarce a sari) intrun calcai = a se mishca repede a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) dei paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau ai sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva) a se indragosti subit; b) a fi zorit nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calaretzi) a lovi calul cu calcaiele k sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partzii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn de forma prismatica fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructzie care se reazema pe grinda sau folosita k piesa de rezistentza intro imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lantz sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun shi leshiile de glicerina la fabricarea sapunului. Lat. calcaneum.

CALCAI calcaie s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltzamintei care acopera aceasta parte a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi a trai a pune etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi a trai a pune) sub dominatzia cuiva a fi exploatat impilat. Fuge (sau merge) dei paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A se invarti (sau a se intoarce a sari) intrun calcai = a se mishca repede a fi iute la treaba. A i se aprinde (sau ai sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit; b) a fi zorit nerabdator. A da calcaie calului = a lovi calul cu calcaiele k sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partzii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte: la sanie la plug la arcush etc. Lat. calcaneum.

CALCAI ~ie n. 1) Partea din spate a talpii piciorului. 2) Partea de dinapoi mai ridicata a talpii la incaltzaminte; toc. ◊ A fi sub ~iul cuiva a fi sub dominatzia totala a cuiva. A se invarti intrun ~ a fi iute a face totul repede. A i se aprinde cuiva ~iele dupa cineva a se indragosti de cineva. Fuge dei scapara (sau dei sfaraie) ~iele fuge foarte repede. 3) Partea de dinapoi sau de jos a unor obiecte. 4) Bucata de paine taiata de la margine. /<fr. calcaneum

CALCẮI s. n. v. calcii.

CALCÍI calciie s. n. 1. Partea dinapoi a talpii piciorului; p. ext. parte a ghetei a cizmei (v. toc) sau a ciorapului care acopera aceasta parte a piciorului. Mam intors scurt pe calciie. C. PETRESCU S. 13. De te inaltz de subsuori Tenaltza din calciie. EMINESCU O. I 174. Frumosui par de aur desfacut Cadea pin’ la calciie. EMINESCU O. IV 107. ◊ (in forma calcii) Purta catrintza cu fluturi bluza de moda noua shi pantofi cu calciie nalte. SADOVEANU B. 261. Sami cumpere papucei SHi sa aiba shi calcii K sa joc hora cu ei. SHEZ. I 75. ◊ Expr. A se afla (sau a fi a trai a pune etc.) sub calcii = a se afla (sau a fi a trai a pune) sub dominatzia cuiva a fi exploatat impilat. A da calciie calului = (despre un calaretz) a lovi calul cu calciiele k sa porneasca sau sa mearga mai repede; a da pinteni. Dadui calciie Pisicutzii shimi cautai de drum. HOGASH M. N. 57. Fata dete calciie calului shi unde se repezi asupra lupului cu paloshul de mina de sal faca mici farimi. ISPIRESCU L. 17. Fuge (sau merge) dei piriie (sau sfiriie) calciiele = fuge foarte repede. Abia ma aratam inaintea vrajmashului shi sa te tzii pirleo! i sfiriiau calciiele dinaintea fetzei mele. ISPIRESCU L. 13. Mergea dei piriiau calciiele. CREANGA P. 293. A se invirti (sau a se intoarce a sari) intrun calcii = a se mishca repede a fi iute la treaba. Se intorcea numai intrun calcii cind poruncea shi asheza lucrurile de calatorie. ISPIRESCU I. 13. A i se aprinde (sau ai sfirii cuiva) calciiele (dupa cineva) = a se indragosti dintro data; a nu mai avea astimpar a fi zorit nerabdator. Ipate... se prinde in joc linga o fata... shi... i se aprind lui Ipate al nostru calciiele. CREANGA P. 163. Cind tzi sor aprinde calciiele insoarate pina a nu imbatrini. NEGRUZZI S. I 251. Al durea in calciie = a nui pasa de loc. Ashi lua ramas bun de la calciie = a pleca fara ashi lua ramas bun fara a spune nimanui nimic. Indata ce mam sculat de la masa luindumi ramas bun de la calciie fuga la scaldat. CREANGA A. 60. ♦ (Livresc) Calciiul lui Ahile = partea vulnerabila latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partzii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte (la sanie la plug la arcush etc.). Varianta: (Mold.) calcai s. n.

calcaiu n. 1. partea posterioara a piciorului care calcam; 2. partea ciorapilor sau a incaltzamintelor ce acopere calcaiul; 3. lovitura cu calcaiul: dau calcaie calului; 4. Mold. partea de dinapoi a unei luntre. [Lat. CALCANEUM].

calcắĭ V. calciĭ.

calcíĭ n. pl. ĭe (lat. calcáneum calciĭ calcare a calca d. calx calcis calciĭ; it. calcagno. V. incaltz shoshon). Partea din apoĭ a talpiĭ (aceĭa cu care calcĭ intii). Aceĭashĭ parte a incaltzamintelor shi cĭorapilor. Lovitura de calciĭ. In est calcaĭ. V. toc.

calcai s. n. art. calcaiul; pl. calcaie art. calcaiele

calcai s. n. art. calcaiul; pl. calcaie art. calcaiele

calcii

calcaiu caie.

CALCAI s. 1. v. plaz. 2. (prin Ban. shi Transilv.) barbur. (~ la topor cutzit etc.) 3. (CONSTR.) brotac.

CALCAI s. v. cucurujel toc.

OSUL CALCAIULUI s. v. calcaneu.

CALCII s. l. (TEHN.) plaz talpa (reg.) birsa nada piept plasa plughitza pod (prin Dobr.) taban. (~ la plug.) 2. (prin Ban. shi Transilv.) barbur. (~ la topor cutzit etc.) 3. (CONSTR.) brotac. (~ se fixeaza pe o grinda de lemn.)

calcii s. v. CUCURUJEL. TOC.

osul calciiului s. v. CALCANEU.

calcii (íe) s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului. 2. Toc de incaltzaminte. 3. La cai chishitza. 4. Parte posterioara in general (la piciorul cocoshilor; talpa la sanie etc.). 5. Coaja bucata de piine. 6. (Inv.) Sfirshit. Mr. calcińu megl. calcǫn(u). Lat. calcaneum (Cipariu Gram. 18; Pushcariu 257; REW 1490; CandreaDens. 216; DAR); cf. it. calcagno prov. calcanh sp. calcaño port. calcanhar. Sensul 5 este traducerea literara a lat. calx. In medicina se foloseshte forma lat. calcaneu k termen shtiintzific. Der. calciia vb. (Trans. a pashi).

ai da calcaie expr. 1. (stud.) a pleca de la cursuri. 2. (prin ext.) a pleca (de undeva in general).

ai sfarai (cuiva) calcaiele expr. a fugi foarte repede.

ashi lua calcaiele / picioarele la spinare expr. (pop.) a fugi