CALCAI calcaie s. n. 1. Partea posterioara a talpii piciorului formata din oasele astragal shi calcaneu; talus; p. ext. parte a ciorapului sau a incaltzamintei care acopera aceasta portziune a piciorului. ◊ Expr. A se afla (sau a fi a trai etc.) sub calcai = a se afla (sau a fi a trai) sub totala dominatzie a cuiva a fi exploatat subordonat impilat. A se invarti (sau a se intoarce a sari) intrun calcai = a se mishca repede a fi iute la treaba; fig. a se bucura. Fuge (sau merge) dei paraie (sau sfaraie) calcaiele = fuge (sau merge) foarte repede. A i se aprinde (sau ai sfarai) calcaiele (dupa cineva) = a) a fi foarte indragostit (de cineva) a se indragosti subit; b) a fi zorit nerabdator. ♦ Lovitura data cu calcaiul (1). ◊ Expr. A da calcaie calului = (despre calaretzi) a lovi calul cu calcaiele k sa porneasca sau sa mearga mai repede. ♦ (Livr.) Calcaiul lui Ahile = partea vulnerabila latura slaba a unei persoane sau a unui lucru. 2. Nume dat partzii dinapoi (sau de jos) a unor obiecte. 3. Piesa mica de lemn de forma prismatica fixata de o grinda de lemn pentru a impiedica alunecarea unui element de constructzie care se reazema pe grinda sau folosita k piesa de rezistentza intro imbinare. 4. Dispozitiv cu care se impiedica filarea unui lantz sau a unei parame. 5. Strat format intre sapun shi leshiile de glicerina la fabricarea sapunului. Lat. calcaneum.