opțiuni
  • info

13 definiții pentru bucolic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la țară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S. f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

bucólic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: lat bucolicus] 1 a Care este specific vieții pastorale idilice. 2 a (Pex) Rustic. 3 sf Poem pastoral Cf eglogă, idilă,

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. Poezie bucolică. ▭ Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. Bucolica undă adoarme în tihna de sălcii pletoase. MACEDONSKI, O. I 79.

BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. – Lat. lit. bucolicus (fr. bucolique).

BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viața (idealizată) de la țară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paște boii].

BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viața de la țară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (< fr. bucolique, lat. bucolicus)

BUCÓLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de viața de la țară; caracteristic vieții de la țară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj ~. Poezie ~că. /<fr. bucolique, lat. bucolica

bucolic a. 1. pastoral ce ține de vieața păstorilor: poemă bucolică; 2. pl. poezii pastorale: Bucolicele lui Virgiliu.

*bucólic, -ă adj. (vgr. bukolikós, d. bukolos, păstor de boĭ). Păstoresc: vĭața bucolică. S.f. Poezie pastorală. V. eglogă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. bucólică, pl. bucólice

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg. bucólică, pl. bucólice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUCÓLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)

BUCOLIC adj. idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)

Intrare: bucolic
bucolic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bucolic
  • bucolicul
  • bucolicu‑
  • bucolică
  • bucolica
plural
  • bucolici
  • bucolicii
  • bucolice
  • bucolicele
genitiv-dativ singular
  • bucolic
  • bucolicului
  • bucolice
  • bucolicei
plural
  • bucolici
  • bucolicilor
  • bucolice
  • bucolicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucolic, bucolicăadjectiv

  • 1. De păstor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pastoral păstoresc
    • format_quote Poezie bucolică. DLRLC
    • format_quote Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. DLRLC
  • 2. (Despre cezură) Care se găsește după al patrulea picior într-un hexametru. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.