BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -e, adj. Privitor la viața (idealizată) de la țară; pastoral, idilic. Poezie bucolică. ▭ Seara, precedați... de dangătul metalic al tălăngilor, răspîndind deasupra munților calme ecouri bucolice, păstorii se întorc la colibă. BOGZA, C. O. 71. Bucolica undă adoarme în tihna de sălcii pletoase. MACEDONSKI, O. I 79.