branishte sf [At: (a. 1006) CUV. D. BATR. I 152 ap. DA / Pl: ~^[1] / E: bg бранишe^[2]] 1 Padure rezervata spre pastrare Si: aparatura opritura propitura. 2 (Pgn) Padure. 3 (Pop) Lunca imprejmuita de arbori. 4 (Reg; in trecut; is) ~le domneshti Loc de pashune shi faneatza care apartzinea domnitorilor Moldovei. 5 (Trs) Relatzie de dragoste (prohibita). 6 (Ivp; ie) A avea ~ A face dragoste.

BRÁNISHTE branishti s. f. 1. Padure sau parte a unei paduri din care e oprit sa se taie lemne (v. opritura); padure cu copaci mari de peste 25 de ani; p. ext. padure. Prin branishtile desfrunzite vulpi dearama se ascund. STANCU C. 106. Multzi shi falnici fii domneshti Incercara pasamite Calea branishtei oprite SHiandraznelii nebuneshti. TOMA C. V. 141. 2. (Mold. invechit shi arhaizant; uneori determinat prin «domneasca») Moshie domneasca (alcatuita din pashune shi fineatza). Toata ziua statuse in picioare... primind stofe bani... samile oilor de la munte a boilor de la Bohotin a hergheliei din branishtea de la Neamtz. SADOVEANU Z. C. 215.

BRÁNISHTE branishti s. f. 1. Padure sau parte de padure in care e interzisa taierea lemnelor; padure cu copaci de peste 25 de ani; p. ext. padure. 2. (Inv. shi arh.) Moshie domneasca. Bg. branište.

BRÁNISHTE ~i f. 1) Padure rara (cu copaci batrani) in care este interzisa taierea arborilor; padure (batrana) rezervata pentru pastrare. 2) inv. Pamant moshieresc rezervat pentru pashune shi faneatza. [Art. branishtea; G.D. branishtii] /<bg. branište

BRANISHTE s. f. (Mold. TZR) Moshie domneasca folosita k pashune shi fineatza. A: GashparVoda au trecut Prutul numai in branishte. M. COSTIN. B: Šuma. Branishte. ST. LEX. 271. Etimologie: bg. branište „padure oprita”. Vezi shi brani. substantiv feminin

branishte f. 1. padure cu tufish des: branishte numai de o tufa nu se face niciodata PANN. [Slav. BRANITI a opri (deci padure oprita de taiat)].

bránishte f. pl. branishtĭ shi branishtĭ (bg. branište padure d. vsl. braniti a lupta a impedeca branŭ lupta zabraniti a interzice. V. branesc baranesc izbranesc zabran zabrea). Aparatura padure oprita de a fi taiata. Padure netaĭata timp de 25 de anĭ. Loc de pashune shi de fineatza pe moshiile domnitorilor Moldoveĭ numit branishte domneasca (Supraveghetoru acestuĭ loc se numea capitan de branishte ĭar agentziĭ luĭ branishterĭ). Car de branishte car de rechizitziune p. caratu finuluĭ domnesc. Darea branishtiĭ un bir care se percepea vara de la circiumĭ shi pivnitze pin branishterĭ p. cositu shi strinsu finuluĭ domnesc. V. curatura.

bránishte s. f. g.d. art. bránishtii; pl. bránishti

bránishte s. f. g.d. art. bránishtii; pl. bránishti

BRÁNISHTE s. aparatura opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiatzi se numeshte ~.)

BRANISHTE s. aparatura opritura. (Locul in padure unde copacii au fost taiatzi se numeshte ~.)

bránishte (bránishti) s. f. 1. Padure cring rezerva din care nu se pot taia copaci. 2. Padure in general. 3. Contributzie menita sa asigure stringerea finului pe moshiile domnitorilor din Moldova. Sl. branište (DAR). Astazi se foloseshte numai cu sensul 2. Der. branishteanca s. f. (dans tipic); branishte(a)r s. m. (inv. perceptor).

bránishte branishti s.f. (reg.) 1. Padure sau parte din padure in care este interzisa taierea copacilor. 2. Padure in general. 3. Moshie domneasca folosita k pashune shi faneatza. ♦ Branishte toponim frecvent in majoritatea localitatzilor din Maramuresh; frecvent in intreaga nomenclatura topica romaneasca. Este atestat k apelativ in limba romana in anul 1454 (Vishovan 2008: 22). ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Din sl. branište „padure (in care nu se taie)” < sl. braniti „a impiedica a opri” (Scriban SHaineanu; DA cf. DER); din bg. branište (DEX MDA).

bránishte i s.n. 1. Padure sau parte din padure in care este interzisa taierea copacilor. 2. Padure in general. 3. Moshie domneasca folosita k pashune shi faneatza. Toponim frecvent in zona Codru shi Lapush. Din sl. branište (DA cf. DER).