bránishte f. pl. branishtĭ shi branishtĭ (bg. branište padure d. vsl. braniti a lupta a impedeca branŭ lupta zabraniti a interzice. V. branesc baranesc izbranesc zabran zabrea). Aparatura padure oprita de a fi taiata. Padure netaĭata timp de 25 de anĭ. Loc de pashune shi de fineatza pe moshiile domnitorilor Moldoveĭ numit branishte domneasca (Supraveghetoru acestuĭ loc se numea capitan de branishte ĭar agentziĭ luĭ branishterĭ). Car de branishte car de rechizitziune p. caratu finuluĭ domnesc. Darea branishtiĭ un bir care se percepea vara de la circiumĭ shi pivnitze pin branishterĭ p. cositu shi strinsu finuluĭ domnesc. V. curatura.