BRÁNISHTE branishti s. f. 1. Padure sau parte a unei paduri din care e oprit sa se taie lemne (v. opritura); padure cu copaci mari de peste 25 de ani; p. ext. padure. Prin branishtile desfrunzite vulpi dearama se ascund. STANCU C. 106. Multzi shi falnici fii domneshti Incercara pasamite Calea branishtei oprite SHiandraznelii nebuneshti. TOMA C. V. 141. 2. (Mold. invechit shi arhaizant; uneori determinat prin «domneasca») Moshie domneasca (alcatuita din pashune shi fineatza). Toata ziua statuse in picioare... primind stofe bani... samile oilor de la munte a boilor de la Bohotin a hergheliei din branishtea de la Neamtz. SADOVEANU Z. C. 215.