bránishte branishti s.f. (reg.) 1. Padure sau parte din padure in care este interzisa taierea copacilor. 2. Padure in general. 3. Moshie domneasca folosita k pashune shi faneatza. ♦ Branishte toponim frecvent in majoritatea localitatzilor din Maramuresh; frecvent in intreaga nomenclatura topica romaneasca. Este atestat k apelativ in limba romana in anul 1454 (Vishovan 2008: 22). ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Din sl. branište „padure (in care nu se taie)” < sl. braniti „a impiedica a opri” (Scriban SHaineanu; DA cf. DER); din bg. branište (DEX MDA).