BÓRTA borte s. f. (Reg.) 1. Scobitura adancitura intrun corp intrun material sau in pamant; gaura groapa. 2. Scorbura. 3. Vizuina. Din ucr. bort.

bórta¹ sf [At: CANTEMIR 1.1. I / Pl: ~te / E: ucr борт] (Mol; Buc) 1 Scorbura. 2 Firida. 3 Groapa. 4 Vizuina. 5 Trunchi de arbore scorburos.

bórta² sf vz barta

BÓRTA borte s. f. (Reg.) Gaura; scorbura; groapa; vizuina. Din ucr. bort.

BÓRTA borte s. f. (Mai ales in Mold. shi Transilv.) Gaura. Vorba aceea: nu intra shoarecul in borta shishi mai leaga tigva de coada! CARAGIALE O. VII 183. Unii taiau gheatza cu cazmale altzii aruncau cu uncrop pe la tzitzinele ushii shi in borta cheii CREANGA P. 256. Miar parea superba dulce o bucata din Homer Un palat bortan parete shi nevasta o icoana. EMINESCU N. 43. ◊ (In basme) Borta vintului = gaura imaginara prin care se crede k sufla vintul. ◊ Expr. A umbla dupa borta vintului = a umbla zadarnic. Un om caruia i place sa umble toata viatza mai rau k Tindala nu dupa borta vintului dar dupa capul stapinilor. GALAN Z. R. 68. ♦ Scorbura (in trunchiul unui copac). 2. Groapa. Prin bortele shoselei de pe ulitza Romanului sintem in risc sa ne prapadim. NEGRUZZI S. I 193. Pl. shi: bortzi (SBIERA P. 225).

BÓRTA borte s. f. (Reg.) Gaura. ♦ Scorbura. ♦ Groapa. ♦ Vizuina. Ucr. bort.

BÓRTA ~e f. pop. Spartura sau scobitura (intrun corp sau intrun material) naturala sau facuta special; gaura. /<ucr. bort

BORTA s. f. (Mold.) Gaura adincitura (intrun arbore sau intro stinca); scorbura. Radacina ierbii shi apa din borta copaciului. CD 1698 17^r. Eu odata pre malul marii in borta unii stinci lacuind. CANTEMIR IST.; cf. CD 1770 19^v. Etimologie: ucr. bort borta. Vezi shi bortitza. substantiv feminin

borta f. Mold. gaura: borta cheii. [Sensul primitiv e gaura sau scorbura de copaciu (cf. lemn bortos) = rus. BORTĬ arbore gaunos].

bórta f. pl. e (rut. bortĭ bort scorbura stup salbatic stabilit intr’o scorbura borta brad scorburos. Cp. cu burta fatza de burduf. Cp. shi cu vgr. bóthros groapa putz). Est. Gaura groapa. Gaura (spartura): borta in scindura. Scorbura bortura. Fig. Casa foarte proasta.

bórta (reg.) s. f. g.d. art. bórtei; pl. bórte

bórta s. f. g.d. art. bórtei; pl. bórte

borta te.

BÓRTA s. v. adancitura cavitate deschidere deschizatura gaura groapa orificiu scobitura scorbura.

borta s. v. ADINCITURA. CAVITATE. DESCHIDERE. DESCHIZATURA. GAURA. GROAPA. ORIFICIU. SCOBITURA. SCORBURA.

bórta (bórte) s. f. Gaura scobitura groapa. Germ. Borte (Mindrescu 30; Borcea 179; Gáldi Dict. 191). Rut. bort(a) drept etimon al rom. deriva de la el care DAR il indica (Candrea Elemente 404). SHi pl. bortzi este posibil. Der. borti (var. borteli bortili) vb. (a gauri); bortos adj. (sapat golit). Cf. burtuca.

bórta borte s.f. 1. Gaura scobitura groapa. 2. Trunchi de copac scobit in interior (Dancush 1986). 3. Lemn gaunos vagauna: „Leushtean fiert in apa statuta luata din borta vreunui lemn din padure” (A. Radu 1941: 13). Din germ. Borte „bordura tresa gaitan” (Mandrescu Borcea Galdi cf. DER); din ucr. bort (DA DER); cuvant autohton (Hasdeu); corespondentza fonetica intamplatoare cu alb. (Philippide). Cuv. rom. > ucr. bort(a) (Candrea).

bórta e s.f. 1. Gaura scobitura groapa. 2. Trunchi de copac scobit in interior (Dancush 1986). 3. Lemn gaunos vagauna (A. Radu 1941: 13): „Leushtean fiert in apa statuta luata din borta vreunui lemn din padure” (A. Radu 1941: 13). Din germ. Borte „bordura tresa gaitan” (Borcea Galdi); Din ucr. bort (DA DER); Rom. borta > ucr. bort(a) (Candrea).

borta borte s. f. inchisoare.