BÓRTA borte s. f. (Mai ales in Mold. shi Transilv.) Gaura. Vorba aceea: nu intra shoarecul in borta shishi mai leaga tigva de coada! CARAGIALE O. VII 183. Unii taiau gheatza cu cazmale altzii aruncau cu uncrop pe la tzitzinele ushii shi in borta cheii CREANGA P. 256. Miar parea superba dulce o bucata din Homer Un palat bortan parete shi nevasta o icoana. EMINESCU N. 43. ◊ (In basme) Borta vintului = gaura imaginara prin care se crede k sufla vintul. ◊ Expr. A umbla dupa borta vintului = a umbla zadarnic. Un om caruia i place sa umble toata viatza mai rau k Tindala nu dupa borta vintului dar dupa capul stapinilor. GALAN Z. R. 68. ♦ Scorbura (in trunchiul unui copac). 2. Groapa. Prin bortele shoselei de pe ulitza Romanului sintem in risc sa ne prapadim. NEGRUZZI S. I 193. Pl. shi: bortzi (SBIERA P. 225).