BALANSIER balansiere s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mishcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bara lunga shi subtzire utilizata de acrobatzii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. [Pr.: sier. Var.: (inv. 2) balantzier s. n.] Din fr. balancier.

balansier sn [At: NEGRUZZI S. II 253 / P: ~sier / V: ~tzier / Pl: ~e / E: fr balancier] 1 Piesa care regleaza prin oscilatziile ei mishcarea unui mecanism Si: balansoar (1). 2 (Is) ~ul orologiului (sau al pendulei) (Limba sau) pendulul ceasornicului. 3 Ceea ce serveshte la mentzinerea echilibrului unei persoane (sau al unui lucru). 4 Bara lunga shi subtzire utilizata de dansatorii pe sarma pentru mentzinerea echilibrului. 5 Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. corectata

balansiér s.n. 1 (tehn.) Element al unui mecanism articulat cu un reazem ashezat intre extremitatzi care poate transmite o mishcare oscilatorie de la o extremitate la cealalta reglind mishcarea mecanismului; balansor. ◇ Balansierul orologiului (sau al pendulei) = limba (sau pendulul) ceasornicului. 2 Spec. Bara lunga shi subtzire utilizata de acrobatzii pe sirma pentru ashi mentzine echilibrul. 3 (entom.; la pl.) Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. • sil. sier. pl. e. shi (inv.) balantziér s.n. /<fr. balancier.

BALANSIÉR balansiere s. n. 1. Piesa care regleaza prin oscilatziile ei mishcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bara lunga shi subtzire utilizata de dansatorii pe sarma pentru ashi tzine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. [Pr.: sier. Var.: (2 inv.) balantziér s. n.] Din fr. balancier.

BALANSIÉR balansiere s. n. 1. Dispozitiv sau piesa a unui mecanism a carei balansare sau oscilare regleaza mishcarea unei mashini. Balansierul unei pendule. 2. Prajina sau bara de care se servesc dansatorii pe sirma pentru ashi mentzine echilibrul. Pronuntzat: sier. Varianta: (2 invechit) balantzier (NEGRUZZI S. II 253) s. n.

BALANSIÉR balansiere s. n. 1. Dispozitiv sau piesa a unui mecanism a carei oscilatzie regleaza mishcarea unei mashini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism in forma de parghie cu doua bratze care transmite prin oscilatzie o mishcare alternativa. 3. Prajina sau bara de care se servesc dansatorii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. [Pr.: sier. Var.: (3 inv.) balantziér s. n.] Fr. balancier.

BALANSIÉR s.n. 1. Dispozitiv piesa care regleaza mishcarea unei mashini prin oscilatziile sale; balansor. 2. Prajina folosita de dansatorii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. 3. (La pl.) Organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere situate pe metatorace. [Pron. sier var. balantzier s.n. / < fr. balancier].

BALANSIÉR s. n. 1. dispozitiv piesa a unui mecanism a carei oscilatzie regleaza mishcarea unei mashini a unui instrument; balansor. 2. prajina folosita de dansatorii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. 3. (pl.) organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere pe metatorace; haltere (2). (< fr. balancier)

BALANSIÉR ~e n. 1) Piesa a unui mecanism care regleaza prin mishcarile sale oscilatorii functzionarea acestuia. ~ cu bratze egale. 2) Bara lunga shi subtzire de care se servesc acrobatzii pentru ashi mentzine echilibrul. 3) biol. Fiecare dintre cele doua organe de echilibru pentru zbor la insectele diptere. [Sil. sier] /<fr. balancier

BALANTZIÉR s.n. v. balansier.

balansiér (dispozitiv bara organ) (sier) s. n. pl. balansiére

balansiér (tehn. zool.) s. n. (sil. sier) pl. balansiére

balansier

BALANSIÉR s. (ZOOL.) halter. (~ul serveshte k organ de echilibru pentru zbor.)

BALANSIER s. (ZOOL.) halter. (~ serveshte k organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere.)