BALANSIÉR balansiere s. n. 1. Dispozitiv sau piesa a unui mecanism a carei oscilatzie regleaza mishcarea unei mashini sau a unui instrument. 2. Organ al unui mecanism in forma de parghie cu doua bratze care transmite prin oscilatzie o mishcare alternativa. 3. Prajina sau bara de care se servesc dansatorii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. [Pr.: sier. Var.: (3 inv.) balantziér s. n.] Fr. balancier.