BALANSIER balansiere s. n. 1. Element al unui mecanism care poate transmite o mishcare oscilatorie de la o extremitate la alta; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bara lunga shi subtzire utilizata de acrobatzii pe sarma pentru ashi mentzine echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. [Pr.: sier. Var.: (inv. 2) balantzier s. n.] Din fr. balancier.