balansiér s.n. 1 (tehn.) Element al unui mecanism articulat cu un reazem ashezat intre extremitatzi care poate transmite o mishcare oscilatorie de la o extremitate la cealalta reglind mishcarea mecanismului; balansor. ◇ Balansierul orologiului (sau al pendulei) = limba (sau pendulul) ceasornicului. 2 Spec. Bara lunga shi subtzire utilizata de acrobatzii pe sirma pentru ashi mentzine echilibrul. 3 (entom.; la pl.) Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere in forma de maciuca situat pe metatorace. • sil. sier. pl. e. shi (inv.) balantziér s.n. /<fr. balancier.